„Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. «Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta» -este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință- «ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pământ.»” Efeseni 6:1-3
Într-o după-amiază eu și prietenii de la bloc ne-am hotărât să mergem la un concert în aer liber din oraș. – O să spunem părinților că am stat până târziu să ne jucăm pe terenul de la școală. Ne întoarcem cu ultimul autobuz de la zece, am vorbit noi. Zis și făcut. Concertul a fost super, dar surpriza a fost că autobuzul de 10.00 seara nu a mai venit. – Ce ne facem? scânci Miruna, o puștancă de 9 ani (de fapt nimeni nu era mai mare de 12 ani). Pe jos facem mai mult de o oră. Am încurcat-o, trebuia să ascultăm de părinți. – Ei, de ce trebuie să ascultăm neapărat de părinți? comentă Claudiu. Eu știam bine de la biserică, că ascultarea de părinți este o poruncă de la Dumnezeu și știam și că nu este nimic ascuns, care să nu se descopere până la urmă (Luca 8:17). Dar nu le-am spus nimic, pentru că nici eu nu ascultasem deși știam atâtea… – Trebuie să ascultăm de părinți pentru că încă îi avem, izbucni Gabriel în lacrimi. Am tăcut toți rușinați. Mama lui Gabriel era în spital, bolnavă de cancer. Nu ne-am opus niciunul să cerem ajutorul unui polițist.L-a sunat pe unul dintre părinți și am ajuns toți cu bine acasă. Ne-am cerut iertare, unii am fost pedepsiți. Dar am învățat că cei mari se gândesc întotdeauna la astfel de situații neprevăzute când ne interzic ceva, pe când noi nu ne gândeam pe atunci decât la joacă sau la distracție. Gândul de azi: Ascultă-ți părinții pentru că așa este plăcut lui Dumnezeu dar și pentru că… îi ai!
Milioane de copii din lume nu au cine să le poarte de grijă.
Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud