Devenind prințesă

Devoțional de seară 29 aprilie 2019

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. – loan 1:12

La sfârşitul anilor 1980, am luat hotărârea să Îi urmez pe Isus după ce într-o dimineaţă m-am trezit cu pace în inimă şi am auzit un glas în acele ore ale dimineţii spunând: „Bună dimineaţa, copile.” îmi doresc să pot spune că din acel moment am păşit drept înainte şi pe calea îngustă…

Dar calea mea a fost plină de alunecări, egoism, cu un deget în biserică şi un picior în lume. Dar Dumnezeu nu a renunţat niciodată la mine. De mai multe ori decât aş vrea eu să recunosc, eram fiica Lui risipitoare, copilul Lui problemă, dar El mă tot chema. El a pus la lucru în viaţa mea principiul din Romani 8:28 pentru binele şi slava Sa, deşi eu nu am renunţat la consumul de alcool multă vreme. Deşi mergeam la biserică, alcoolul era un zeu căruia îi slujeam. Era lucrul la care apelam pentru alinare şi pace — în loc de rugăciune şi Biblie. În cele din urmă, când m-am săturat să mai fiu făţarnică, m-am predat cu totul lui Dumnezeu. Într-o vineri seară, pe 26 aprilie 2008, m-am pus pe genunchi şi i-am cerut Domnului să îmi ia cu totul dorinţa de a mai consuma alcool. Nu s-a întâmplat nimic. După încheierea Sabatului, am mers în bucătărie şi m-am uitat la două sticle de alcool, care păreau a fi un cocktail White Russian. Atunci mi-am amintit rugăciunea mea. În acel moment, Dumnezeu a răspuns rugăciunii mele. Am ieşit din bucătărie şi de atunci nu am mai consumat alcool în ultimii şapte ani, fără a suferi de delirium tremens. Iacov 4:2 spune: „Nu aveţi, pentru că nu cereţi.” Acela a fost un moment crucial în viaţa mea şi în relaţia mea cu Dumnezeu. La fel ca îndrăci tul vindecat din Luca 8, acum şi eu trebuie să spun tuturor ce a făcut Dumnezeu pentru mine.

Deşi am înfruntat multe încercări de atunci – inclusiv aceea de a rămâne văduvă, în 2014 – Dumnezeu m-a purtat pe braţe şi preţuiesc nespus ce a făcut Fiul Său pentru mine. Deşi neprihănirea noastră este asemenea unor haine murdare (Isaia 64:6), totuşi Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât ni L-a dat pe Fiul Său. Oricine crede în El poate fi mântuit (loan 3:16).

Dar tu? Ai fost şi tu o fiică rătăcitoare? Poţi deveni o prinţesă. Isus spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (loan 14:6). De ce nu înalţi şi tu o rugăciune simplă: Doamne, m-am săturat de deciziile proaste pe care le-am luat şi de starea în care se află viaţa mea astăzi. Nu ştiu cum să fac acest lucru, aşa că în smerenie îţi cer să vii în inima mea ca Dumnezeu. Ajută-mă astăzi să îmi schimb viaţa şi să îmi predau voinţa Ţie. În numele Fiului Tău, Isus.


Candy L. Bedford

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro