Dezbaterea de la Leipzig

Devoțional zilnice 4 iulie 2018

Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” – Luca 10:26

Ai avut vreodată o dispută cu cineva care nu vede lucrurile din perspectiva ta? Neavând o bază comună, discuţiile pot continua aproape la nesfârşit fără un progres vizibil. Asta i s-a întâmplat lui Martin Luther la faimoasa dezbatere de la Leipzig, din 1519, considerată una dintre cele mai mari dezbateri din istorie.

Între mişcarea protestantă în dezvoltare şi Biserica Romano-Catolică era tot mai multă tensiune. După multe discuţii, ambele grupe au căzut de acord să aibă o dezbatere academică la Leipzig, în Germania.

Evenimentul a fost deschis în mod oficial pe 27 iunie. Johann Eck apăra Biserica Romano-Catolică şi Andreas Carlstadt reprezenta partea protestantă de la Wittenberg. Datorită abilităţii sale retorice, Eck reuşea să convingă audienţa. Cu citirea lui monotonă, Carlstadt oferea un conţinut bun pentru înregistrările care se făceau acolo, dar pierdea teren în faţa ascultătorilor.

Deja văzut bine de mulţi dintre spectatori, Eck a considerat că era timpul să îl aducă chiar pe Luther în arenă. În dimineaţa zilei de 4 iulie 1519, „cei doi mari participanţi la dezbateri” au început disputa. Luther îşi dădea seama că trăia unele din cele mai cruciale zile din viaţa lui. Pentru el era prea mare miza acelei dezbateri! Din cauza lipsei unui teren comun între cei doi, nu s-a ajuns la niciun consens. În timp ce Luther a încercat să rămână credincios la ceea ce scria în Scriptură, Eck răstălmăcea Biblia pentru a susţine autoritatea papei şi a tradiţiei catolice. Astfel, dezbaterea s-a încheiat în 14 iulie, lăsând audienţa împărţită între cele două metode contradictorii de interpretare a Bibliei şi din cauza prejudiciilor personale.

Putem învăţa câteva lecţii importante din această dezbatere. În primul rând, nu toţi cei care au aptitudini retorice sunt mai bine înrădăcinaţi în adevăr. În multe cazuri, retorica este folosită pentru a acoperi informaţia nesigură şi distorsionată. În al doilea rând, înainte de a studia Biblia cu cineva, noi ar trebui să fim siguri că persoana respectivă îi acceptă autoritatea şi este dispusă să permită Scripturii să se interpreteze singură. Într-o lume cu atât de multe interpretări contradictorii ale Bibliei, noi suntem chemaţi de Dumnezeu să înălţăm „Biblia, şi numai Biblia, ca măsură a tuturor învăţăturilor şi ca temelie a tuturor reformelor” (Tragedia veacurilor, p. 595).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro