Dima

Devoțional zilnice 22 decembrie 2018

Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic. (2 Timotei 4:10)

A doua epistolă a lui Pavel a fost scrisă în condiţii foarte grele, Pavel fiind închis în închisoarea Mamertino din Roma. În aceste împrejurări ar fi avut nevoie de o persoană care să-l încurajeze, să-i fie sprijin în încercare. Pavel îl cheamă pe Timotei, deoarece Dima l-a părăsit în greaua încercare.

A părăsi pe cineva aflat în situaţie dificilă este o faptă nedemnă de un creştin. Un om poate ajunge într-o astfel de situaţie dacă în aceleaşi timp Îl părăseşte şi pe Domnul. Despre Dima, Scriptura menţionează că l-a părăsit pe Pavel „din dragoste pentru lume”. Atunci când un om ajunge să-L părăsească pe Dumnezeu este foarte uşor să se lepede şi de semeni, chiar dacă ei se află în situaţii dificile. Zilnic auzim astfel de întâmplări dureroase, care aduc încercare familiei, bisericii şi chiar societăţii. Nu este de mirare un astfel de comportament în aceste vremuri când dragostea multor oameni s-a răcit. În general, semnul părăsirii lui Dumnezeu este abandonarea semenilor noştri care se află în suferinţă. De aceea, atunci când vine ispita părăsirii prietenilor, rudelor sau chiar a familiei, trebuie să ne punem serios întrebarea dacă nu cumva din dragoste pentru lume, interese personale sau din orice alt motiv, ne-am îndepărtat de Dumnezeu. „Pentru un câştig lumesc, Dima a dat în schimb orice înaltă şi nobilă consideraţie. Ce schimb miop! Având numai bogăţia sau cin-stea lumească, Dima era cu adevărat sărac, oricât s-ar fi lăudat el că are.” (Faptele apostolilor, p. 379)

Să ne rugăm ca azi, prin lucrarea Duhului Sfânt în vieţile noastre, să nu ajungem în situaţia lui Dima! Să avem o relaţie strânsă zi de zi cu Mântuitorul nostru scump, iar relaţiile cu cei din familie, biserică şi societate să reflecte aproprierea noastră de Isus Hristos. Dacă descoperim răcirea relaţiilor noastre, să alergăm la Salvatorul nostru, să ne umple inimile cu dragostea Sa nemărginită şi locul nostru azi şi întotdeauna să fie doar lângă Isus Hristos. Pacea Lui să inunde inimile noastre, ca să putem aduce mângâiere celor în nevoie şi suferinţă!

Ilyés János Béla, pastor, Conferinţa Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro