Doamna cu lampa

Devoțional zilnice

S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. – Luca 10:34

Viaţa se merită a fi trăită dacă facem o prioritate din nevoile celorlalți, nu din ale noastre. Aşa cum spune Ellen White: „Nu trecem decât o dată prin lumea aceasta. Orice bine pe care-l putem face, să-l facem neobosit, neabătut, în spiritul pe care-L avea şi Isus în lucrarea Sa” (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi profesori, p. 267).

Florence Nightingale (1820–1910) s-a născut pe 12 mai 1820, în Florenţa, Italia, chiar numele fiindu-i inspirat de acel oraş. A studiat asistenţa medicală în Kaiserswerth, Germania, şi a început să lucreze în Londra.

În timpul Războiului Crimeei (1853–1856), ea şi echipa ei de asistente au îmbunătăţit semnificativ condiţiile igienice din spitalul britanic de bază, reducând rata mortalităţii cu două treimi. Au înfiinţat acolo o bucătărie pentru a răspunde nevoilor alimentare ale pacienţilor, o spălătorie pentru a putea oferi lenjerie curată, o sală de clasă şi o bibliotecă pentru stimulare intelectuală şi divertisment. Nightingale se îngrijea fără încetare de soldaţi. Seara avea cu ea o lampă în timp ce îngrijea pacient după pacient. Soldaţii au fost mişcaţi şi mângâiaţi de compasiunea ei fără margini şi chiar au ajuns să o numească „Doamna cu lampa” şi „Îngerul din Crimeea”.

Într-adevăr, ea a combinat profesionalismul eficient cu dragostea plină de dedicare. Strategiile ei au ajutat la îmbunătăţirea practicilor de îngrijire medicală şi viaţa ei impresionantă a inspirat multe generaţii de asistenţi medicali. Încă şi astăzi, unele ceremonii de graduare de la spe-cializarea asistenţă medicală culminează cu aprinderea lumânării asistenţilor şi recitarea jurământului Nightingale, în onoarea lui Florence Nightingale, „Doamna cu lampa”.

Ea spunea: „Atribui succesul meu următorului lucru – niciodată nu m-am scuzat şi nici nu am acceptat vreo scuză.” Ea dădea următorul sfat: „Niciodată să nu pierzi ocazia de a grăbi un început practic, oricât de mic ar fi, căci este uimitor cât de adesea, în astfel de chestiuni, sămânţa de muştar încolţeşte şi prinde rădăcini.” Ea a mai scos în evidenţă şi importanţa combinării empatiei şi a cooperării: „Să alergăm în cursa în care toţi pot câştiga, bucurându-se de succesele lor – ca de ale noastre – şi deplângând eşecurile lor, oricând acestea apar – de parcă ar fi ale noastre. Suntem cu toţii o singură asistentă medicală.”

Exemplul de viaţă al lui Florence Nightingale ar trebui să ne inspire ca astăzi să ieşim şi să strălucim pentru Isus. Poţi face o diferenţă majoră în viaţa cuiva!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit