Dragoste necondiționată

Devoțional zilnic 18 iulie 2019

Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii. Matei 7:12

Versetul din această dimineață este unul dintre primele texte memorate de mine din Biblie – pe care mi le amintesc. L-am învățat când aveam 6-8 ani. De atunci de fiecare dată când m-am gândit la acest verset am făcut-o din motivație egoistă – din cauza înțelegerii superficiale. După mai mult de zece ani am înțeles mesajul versetului care de fapt era dragostea manifestată vizibil.

Mai întâi am crezut că acest verset mi-a fost oferit de la Dumnezeu ca un „sistem de autoapărare”. Am crezut că acest „sistem” mă sfătuia să nu fac rău altuia pentru a nu primi rău de la ceilalți. În cazul acesta dragostea mea întotdeauna ar fi fost dragoste coniționată – a oferi doar pentru a primi. Dragostea condiționată nu aparține caracterul lui Isus. 

Pentru a afla mesajul adevărat, trebuie să analizăm contextul în care a rostit Isus aceste cuvinte. În versetele anterioare (7-11) Isus ne încurajează Îi adresăm cererile cu încredere, curaj și credință – ca unui adevărat tată iubitor. „Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.” Aceasta este făgăduința lui Dumnezeu: dacă oamenii cer de la El, vor primi cu siguranță. 

Urmează versetul zilei.  Isus știa că oamenii au fost creați nu pentru a trăi solitar ci pentru a avea o viață de relaționare intensă. Desigur această relaționare trebuire să corespundă standardelor lui Dumnezeu. De aceea suntem împliniți doar dacă suntem înconjurați de persoane ce ne pot completa prin diversitatea talentelor cu care au fost înzestrați. Dar și în acest caz etapa de solicitarea ajutorului este importantă. Totuși există legea: noi putem să oferim doar din ceea ce avem. Noi care putem să cerem de la Dumnezeu, avem multe de oferit. Dar sunt mulți oameni care nu-l cunosc pe Dumnezeu, nu cer de la El, deci nu au ce să ofere. Îi putem ajuta pe ceilalți în felul următor: chiar dacă ei nu au, noi le vom oferi și astfel ei vor avea de unde să dea mai departe.

În concluzie, acest verset ne oferă un „sistem” de apărare a semenilor noștri – prin faptul că ei au fost îmbogățiți de darurile transmise de noi către ei, desigur sursa originală a tuturor darurilor fiind Dumnezeu. Acest „sistem” este dragostea necondiționată.

Ferencz-Zorgel Botond, instructor exploratori, Trans. Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro