Dreptatea și mila

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului Omului.”Luca 17,26

Dumnezeu a chemat pe Noe să fie mesagerul Său. El l-a înstruit să avertizeze lumea despre venirea unui potop. Noe urma să construiască o corabie, şi i s-au dat 120 de ani ca să îndeplinească această sarcină. El a răspândit cu credincioşie dublul mesaj de avertizare şi speranţă în virtutea căii de scăpare care fusese oferită. Niciunul din cei ce au acceptat posibilitatea de scăpare nu a pierit. Păcătoşenia locuitorilor Sodomei şi Gomorei a fost atât de mare că Dumnezeu a trebuit să aplice judecata. Dar înainte de a trimite foc din cer ca să îi distrugă. El a venit la Avraam ca să-l înştiinţeze despre ceea ce urma să facă. Avraam a rugat pe Dumnezeu să le mai dea o şansă. Dumnezeu a ascultat cererea lui Avraam, şi a trimis îngeri ca să răspândească în cetate un mesaj de avertizare. Dar acesta nu a fost numai un mesaj de avertizare, îngerii au oferit lui Lot şi familiei lui şi o cale de scăpare. De fapt, în cele din urmă, ei au trebuit să ia de mână pe Lot şi familia sa ca să-i scoată afară din oraş. Chiar şi aşa, soţia lui Lot s-a întors spre Sodoma şi a refuzat calea de scăpare care i se oferise.

Dumnezeu a spus lui Iona că cetatea Ninive urma să fie judecată. Probabil că Iona a fost profetul cu cea mai puţină bunăvoinţă din toate timpurile. El a încercat să scape de sarcina care i se încredinţase. Când şi-a dat seama că nu avea succes, el în sfârşit s-a dus, fără nici o tragere de inimă, să prezinte solia lui Dumnezeu, şi anume că cetatea Ninive urma să fie distrusă în 40 de zile. Oamenii din Ninive, de la cel mai mic până la cel mai mare, s-au îmbrăcat în sac şi cenuşă, şi s-au pocăit. Criza a fost rezolvată. Dar Iona era atât de supărat că dorea să moară! Pe el îl preocupa mai mult reputaţia lui de profet decât vieţile locuitorilor acelui oraş.

Ori de câte ori Dumnezeu trebuie să exercite judecata, îngredientele prezente în aceste exemple biblice nu lipsesc. El întotdeauna trimite pe cineva cu un mesaj de avertizare, şi El de asemenea oferă o cale de scăpare. Aceasta este adevărat şi în privinţa judecăţii finale care urmează să vină asupra lumii. Timp de secole Domnul a trimis mesaj după mesaj ca să ne avertizeze, astfel ca noi să nu fim nepregătiţi. Întreita solie îngerească ne reaminteşte că a sosit ceasul judecăţii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea ca vreunul dintre noi să fie luat prin surpridere. Judecata de asemenea ne descoperă pe Isus. El este calea de scăpare ce ne este oferită. Niciunul nu trebuie să piară, pentru că El S-a jertfit pentru noi. Există nădejde. Există o corabie de salvare în Isus pentru toţi aceia care acceptă eliberarea pe care El vrea să ne-o dea.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro