Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)
Calitatea de fiu al lui Dumnezeu nu este ceva ce putem obţine prin noi înşine. Numai acelora care îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal le este dată puterea de a deveni fii şi fiice, copii ai lui Dumnezeu. Cel păcătos nu poate, prin propria putere, să scape de păcat. Pentru aceasta, el trebuie să privească la o Putere mai înaltă, Ioan a exclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Numai Domnul Hristos are puterea de a curăţi inima. Cel care caută iertare şi primire nu poate spune decât:
„Neputând s-aduc nimic / Lângă crucea Ta, azi, pic.”
Dar făgăduinţa calităţii de fiu al lui Dumnezeu le este făcută tuturor acelora care cred în numele Lui. Toţi aceia care vin la Isus în credinţă vor primi iertare. [Review and Herald, 3 septembrie 1903)
Religia lui Hristos transformă inima. Ea face ca omul lumesc să devină un om cu o inimă cerească. Sub influenţa ei, omul egoist devine altruist, pentru că acesta este caracterul lui Hristos. Omul nesincer şi intrigant devine cinstit, integru, astfel că a le face altora ceea ce el ar dori ca alţii să-i facă lui devine a doua sa natură. Cel desfrânat este schimbat de la necurăţie la puritate. El îşi formează obiceiuri corecte, căci Evanghelia lui Hristos a devenit pentru el o mireasmă de la viaţă spre viaţă. (The Southern Work, 7 februarie 1905)
Dumnezeu avea să fie manifestat în Hristos, „împăcând lumea cu Sine” (2 Corinteni 5:19). Datorită păcatului, omul a ajuns atât de decăzut, încât era imposibil ca prin el însuşi să fie din nou în armonie cu Acela a cărui natură este bunătate şi curăţie. Dar Hristos, după ce l-a răscumpărat pe om de sub condamnarea Legii, poate să dea putere divină, care să se unească cu eforturile omeneşti. Astfel, prin pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Hristos, copiii lui Adam căzuţi în păcat pot deveni iarăşi „copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:2). (Patriarhi şi profeţi, p. 64)
Când îl primeşte pe Hristos, omul primeşte puterea de a trăi viaţa lui Hristos. (Parabolele Domnului Hristos, p. 314)