Dumnezeu face mai mult decât suficient

Devoțional zilnice 29 aprilie 2018

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! – Proverbele 3:5

0 frumoasă universitate din Tennessee mi-l fura pe întâiul meu născut. Băiatul meu drag se făcuse mare şi venise timpul să plece de acasă, din Florida.

A fost o perioadă de emoţii amestecate pentru mine. Pe de o parte, eram mândră de el şi mă bucuram că intrase la colegiu.

Pe de altă parte însă, undeva în străfundul sufletului, eram răscolită de întrebări: L-am iubit oare suficient pe acest copil? Ne-am spus unul altuia tot ce trebuia spus? Ştie că viaţa mea a început să fie cu adevărat frumoasă abia în clipa în care i-am văzut primul zâmbet? Aveam o mulţime de întrebări şi doar câteva regrete.

Aş fi putut să-l apreciez mai mult şi să-l critic mai puţin. Când a greşit, am ridicat tonul la el; dar când a avut o reuşită, i-am vorbit încet. Singurul meu băiat pleca şi aveam să-i spun câteva lucruri.

Ne-am dus la restaurantul lui mexican preferat şi am luat masa doar noi doi împreună. Am profitat de momentele acelea ca să stăm de vorbă, ca de atâtea ori până atunci. I-am spus că el era minunea mea, un dar de la Dumnezeu.

Apoi i-am cerut iertare pentru că nu am fost întotdeauna cea mai bună mamă. Înainte să continui, copilul meu m-a prins de mână şi mi-a spus:

– Te-ai descurcat foarte bine, mamă. Eşti o mamă bună!

Aveam nevoie să aud cuvintele astea. Tânărul meu preţios era bine. Era amabil, onest şi temător de Dumnezeu. Eu nu fusesem suficient de bună ca mamă, dar harul lui Dumnezeu a fost mai mult decât suficient.

Nu-mi dau seama cum a reuşit Dumnezeu să transforme o mogâldeaţă de băiat într-un bărbat puternic, în pofida greşelilor mele. Dar nici nu am nevoie să înţeleg! Nu trebuie decât să am încredere că Marele Maestru are grijă să-l transforme într-un om al Său.

Faptul acesta îmi este de ajuns. Eu nu am făcut suficient, dar El face mai mult decât suficient.

Doamne scump, mă rog astăzi pentru mămica tânără care întâmpină dificultăţi în creşterea copiilor. Mă rog şi pentru mămicile mai în vârstă, care şi-ar dori să o ia de la capăt. Te rog, adu-le aminte acestor femei preţioase că desăvârşirea Ta acoperă greşelile lor. Adu-le aminte că harul Tău este mai mult decât suficient pentru copiii lor. Amin.

Rose Joseph Thomas

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro