Dumnezeu i-a făcut pe tați

Devoțional zilnic 17 iunie 2019

Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău. – Matei 6:9

Reclamele din magazine ne reamintesc cu multe luni înainte că vin sărbătorile sau alte evenimente. Printre acestea se numără şi Ziua tatălui, care în Australia se sărbătoreşte în prima duminică din luna septembrie. Taţii au jucat un rol semnificativ de-a lungul veacurilor încă de la creaţiune. Dumnezeu a prevăzut ca tatăl să vegheze asupra bunăstării familiei.

În Geneza citim despre viaţa de familie a lui Avraam. El a fost tatăl multor copii, Isaac fiind copilul cel făgăduit. Avraam a fost un conducător măreţ şi un protector al familiei sale numeroase. El a făcut greşeli, dar I-a permis lui Dumnezeu să îl călăuzească. El este un exemplu pentru noi astăzi. ,Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (Geneza 15:6).

Un alt tată din Biblie este Iov. În Iov 1:1-5 ni se spune că el era fără vină şi curat, îl iubea pe Dumnezeu. El s-a îngrijit de nevoile spirituale ale celor zece copii ai lui. La vremea stabilită, Iov le cerea copiilor lui să se reconsacre Domnului şi atunci aducea câte un miel ca jertfa pentru fiecare dintre ei, cerând iertarea păcatelor lor. Iov a trecut prin încercări, dar Domnul l-a binecuvântat şi a trăit o viaţă plină de semnificaţie.

Noe, tatăl lui Sem, Ham şi Iafet, „era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6:9). Fiii lui probabil că se încre-deau în Dumnezeu, ascultau de tatăl lor şi au lucrat alături de el la construirea corăbiei, în ciuda batjocurii celor din jur. Când uşa cea mare a corăbiei a fost închisă, doar Noe si familia lui au fost salvaţi.

Iosif a fost un bărbat evlavios şi a fost ca un tată pentru Isus pe acest pământ. Cu siguranţă că a fost un timp special cel petrecut împreună cu Fiul lui în atelierul de tâmplărie. Nu pot să nu mă gândesc cât de frumos va fi când Iosif îl va vedea din nou pe Isus.

Am fost binecuvântată să am un tată iubitor şi evlavios, îl cheamă Norm, care încă se bucură de viaţă şi la nouăzeci şi şase de ani. Ocaziile în care am reuşit să îmi petrec timpul alături de el întotdeauna vor fi preţioase pentru mine. Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine şi Îl laud pe Dumnezeu!

Din nefericire, mulţi nu se pot bucura la auzul cuvântului tată. Multe situaţii nedorite strică această relaţie, dar Isus ştie şi poartă de grijă. „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103:13). Asta ne face pe toţi copii ai Tatălui ceresc, fraţi şi surori unii pentru alţii.

Ce zi minunată a „Tatălui” va fi când cu toţii îl vom vedea pe Tatăl nostru ceresc.


Lyn Welk-Sandy

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro