Dumnezeu îi cheamă pe tineri pentru că sunt puternici

Devoțional zilnice 17 iulie 2018

V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău. (1 Ioan 2:14)

Aceste cuvinte de apreciere şi învăţătură sunt adresate fiecărui tânăr care şi-a pus întreaga armură a neprihănirii. Tineri şi puterniciei pot da lovituri uriaşe pentru Dumnezeu, dacă îşi vor pune încrederea doar în El. Cei în vârstă, care sunt numiţi „părinţi”, au o lucrare hotărâtă de făcut în susţinerea stindardului, dar ei simt presiunea poverilor vieţii şi este potrivit ca tinerii să fie încurajaţi să se califice pentru slujire, prin obţinerea experienţei în cunoaşterea lui Isus Hristos, astfel ca, atunci când părinţilor le cade stindardul din mână, tinerii cei puternici să-l poată prinde şi ţine sus. (…)

Sunt mulţi tineri în acest veac care vor cerceta Scripturile ca pe o comoară ascunsă şi care, găsind nestematele adevărului, le vor deschide şi altora comorile cuvântului. (…) Prin „sunteţi tari” nu se înţelege doar tăria fizică. Se înţelege şi faptul că mintea a fost instruită să gândească şi a fost păstrată curată şi puternică prin practicarea obiceiurilor cumpătării stricte. Se înţelege că tinerii s-au implicat cu zel şi au biruit vrăjmaşul, legând religia lui Isus Hristos de viaţa de fiecare zi, aducându-L pe Hristos în îndatoririle şi bucuriile lor zilnice. Aceasta înseamnă că ei au devenit părtaşi naturii divine.

Tinerii care s-au consacrat slujirii lui Dumnezeu sunt în poziţia de a purta cu bărbăţie bătăliile Domnului. Ei să-L ia pe Hristos ca Model şi atunci vor face dreptate, vor iubi mila şi vor umbla smeriţi cu Dumnezeul lor. Atunci vor fi puternici. (Youth’s Instructor, 25 octombrie 1894)

Caracterul va fi probat. (…) Zi după zi şi an după an, noi vom birui eul şi ne vom dezvolta un eroism nobil. (Southern Watchman, 7 februarie 1905)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro