Dumnezeu nu va renunța

Devoțional zilnice 27 ianuarie 2019

Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi. – Evrei 13:15

În urmă cu douăzeci şi opt de ani am permis în mod nechibzuit ca relaţia mea cu Dumnezeu să aibă de suferit. Fiind crescută de părinţi creştini iubitori, încă mai credeam în Dumnezeu, dar din cauza circumstanţelor din viaţa mea, nu reuşeam să am o umblare zilnică cu El. Am încetat să mai citesc din Cuvântul Său şi viaţa mea de rugăciune a încetat şi ea curând. Părinţii mei şi membrii bisericii au continuat să se roage pentru mine.

Dar eu nu răspundeam.

Într-o zi, în timp ce ascultam la ştiri şi meditam la situaţia din lume, am început să mă gândesc la lucrurile spirituale. Seriozitatea acţiunilor mele anterioare m-a lovit dintr-odată.

Am căzut pe genunchi disperată, strigând la Dumnezeu să mă ierte. Totuşi, Satana, care este întotdeauna gata să atace atunci când suntem căzuţi, mi-a spus că mă îndepărtasem prea mult de Dumnezeu. Poate că făcusem păcatul de neiertat, ignorându-L pe Duhul Sfânt, şi Dumnezeu nu mă mai putea auzi. Am stăruit înaintea Domnului să îmi arate dacă încă mai era vreo şansă pentru mine şi dacă încă harul Său putea ajunge la mine. I-am cerut un răspuns specific. Doamne, ştiu că la biserica părinţilor mei este un pastor nou. Te rog, fa ca el să mă sune.

Ziua următoare, având o zi liberă de la lucru, fiind asistentă, a sunat telefonul. Am răspuns şi am auzit o voce spunând: „Bună. Sunt pastorul Jonathan Gallagher. De ceva vreme am avut numărul tău de telefon, dar doar acum am simtit îndemnul să te sun. Ai dori să te vizitez?” Nu îmi venea să cred ce auzeam! Era chiar pastorul de la biserica părinţilor mei! Cât de mult mă înşelasem crezând că L-am îndepărtat prea mult pe Dumnezeu şi că El nu îmi mai auzea rugăciunile.

Dumnezeu nu renunţă atât de uşor la noi! El mi-a răspuns în mod direct rugăciunii şi mi-a dat reasigurarea de care aveam nevoie. În harul şi mila Sa, El nu plecase de lângă mine. El doar aştepta ca eu să îmi dau seama de nevoia mea de El.

Dumnezeu a făcut atât de mult pentru a ne salva. El este hotărât să ne dea darul mântuirii Sale dacă noi îl acceptăm.

Glasul Său blajin, iubitor ne cheamă în fiecare zi. Nu amâna să te întorci spre El. Dumnezeu te va primi cu braţele deschise, aşa cum a făcut tatăl fiului risipitor din pilda lui Hristos. Tatăl ceresc te iubeşte atât de mult şi niciodată nu te va părăsi.

Karen Richards

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro