Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând, şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5:19)
Isus este modelul desăvârşit, şi este datoria şi privilegiul fiecărui copil şi tânăr să copieze acest model. Copiii să nu uite că Isus, copil fiind, luase asupra Sa natura umană, era într-o fie asemănătoare cu a păcatului, şi a fost ispitit de Satana aşa cum sunt ispitiţi toţi copiii. El a putut să reziste ispitei lui Satana prin dependenţa Sa de puterea divină a Tatălui Său ceresc, deoarece Se supunea voinţei Sale şi asculta de toate poruncile Sale. El a păzit rânduielile, preceptele şi legile Tatălui Său. A căutat în permanenţă sfatul lui Dumnezeu şi a ascultat de voinţa Lui.
Este privilegiul şi datoria fiecărui copil de a păşi pe urmele paşilor lui Isus. (…) Domnului Isus îi va face plăcere ca fiecare copil să-l ceară virtuţi spirituale, să vină la El cu toate nedumeririle şi încercările lor; căci El ştie cum să ajute copiii şi tinerii, pentru că şi El a fost copil şi a fost, cândva, supus tuturor încercărilor, dezamăgirilor şi nedumeririlor la care sunt supuşi copiii şi tinerii. Făgăduinţa lui Dumnezeu le este făcută atât copiilor şi tinerilor, cât şi celor maturi. Ori de câte ori Dumnezeu face o făgăduinţă, copiii şi tinerii să o transforme într-o cerere şi să îl roage pe Domnul să facă şi pentru ei, potrivit cu experienţa lor, acele lucruri pe care le-a făcut pentru Isus, singurul Său Fiu, atunci când – aflat în nevoie, ca om – L-a căutat pe Dumnezeu, cerându-l lucrurile de care avea nevoie. Fiecare binecuvântare pe care Tatăl le-o oferă celor cu o experienţă mai matură le este oferită şi copiilor şi tinerilor prin Isus Hristos. (Youth’s Instructor, 23 august 1894)