El este mai tare și mai puternic decât vrăjmașul nostru

Devoțional femei 20 ianuarie 2018

Cine este acest împărat al slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. (Psalmii 24:8)

Domnul Hristos a fost destul de puternic pentru a-i salva pe toţi oamenii. El nu putea suporta gândul ca unul singur să fie pierdut. El a plâns la mormântul lui Lazăr, pentru că nu îi putea salva pe toţi aceia pe care puterea lui Satana i-a coborâtîn mormânt. El S-a dat pe Sine ca preţ de răscumpărare pentru mulţi, pentru toţi aceia care se vor folosi de privilegiul de a se întoarce la credincioşie faţă de Dumnezeu. Când l-a înviat pe Lazăr din morţi, ştia că, pentru această viaţă redată, El trebuia să plătească preţul răscumpărării pe crucea Golgotei. Salvarea fiecărui om avea să-I provoace Domnului Hristos cea mai profundă umilinţă. El trebuia să guste moartea pentru fiecare om.

În viaţa Sa de pe pământ, Domnul Hristos a dezvoltat un caracter desăvârşit. El a ascultat în mod desăvârşit de poruncile Tatălui Său. Isus a venit în lume în haina naturii umane, supus legii, descoperindu-le oamenilor că El purta suferinţele lor, necazurile şi vinovăţia lor, însă El nu a devenit un păcătos. El a putut să le spună fariseilor: „Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8:46). Nicio pată a păcatului n-a fost găsită asupra Sa. El a stat înaintea lumii ca Mielul fără pată al lui Dumnezeu.

Din lumina purităţii Lui slăvite, Răscumpărătorul lumii a putut vedea că maladiile de care suferea familia omenească erau suferinţe venite peste ea din cauza călcării Legii lui Dumnezeu. El putea urmări fiecare caz de suferinţă înapoi, până la cauză. În fiecare caz, El citea sfârşitul trist şi teribil al păcătoşilor nepocăiţi. Ştia că numai El singur îi putea răscumpăra din groapa în care erau căzuţi. Numai El le putea aşeza picioarele pe calea cea dreaptă. Numai desăvârşirea Lui putea să fie de folos nedesăvârşirii lor. Numai El putea acoperi goliciunea lor cu haina fără pată a neprihănirii Sale. (…) El are puterea de a elibera. Capacitatea de a ajuta l-a fost dată Unuia care este puternic. El îl îmbrăţişează pe om cu braţul atotcuprinzător al naturii Sale umane, în timp ce braţul Său divin Se ţine strâns de Cel Atotputernic. (Youth’s Instructor, 29 decembrie 1898)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro