El ne învață că jugul Său este bun și sarcina Sa este ușoară

DEVOTIONAL EXPLO 4 martie 2018

Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. (Matei 11:30)

Noi trebuie să purtăm jugul lui Hristos, ca să putem fi aşezaţi într-o completă unire cu El. „Luaţi jugul Meu asupra voastră”, ne spune El. (…) Purtarea jugului îl aduce pe omul limitat în strânsă comuniune cu scumpul şi preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu. Înălţarea crucii îndepărtează egoismul din suflet şi îl aşază pe om acolo unde poate învăţa cum să poarte poverile lui Hristos. Nu-L putem urma pe Hristos fără să purtăm jugul Lui, fără să luăm crucea şi să o purtăm urmându-L pe El. Dacă voinţa noastră nu este în armonie cu cerinţele divine, atunci trebuie să ne respingem înclinaţiile, să renunţăm la dorinţele noastre cele mai dragi şi să călcăm în urma paşilor lui Hristos. (…)

Oamenii îşi potrivesc pe grumaz juguri care să fie uşoare şi plăcute de purtat, dar acestea se vor dovedi, în cele din urmă, peste măsură de împovărătoare. Domnul Hristos vede acest lucru şi le spune: „Luaţi jugul Meu asupra voastră.” Jugul pe care îl puneţi pe gâtul vostru, gândind că vi se potriveşte exact, nu vi se va potrivi deloc. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine lecţiile care sunt esenţiale pentru voi, „căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” Domnul nu face niciodată estimări false cu privire la moştenirea Sa. El îi cântăreşte pe oamenii cu care lucrează. Când se supun jugului Său, când renunţă la lupta care nu a fost de niciun folos nici pentru ei, nici pentru cauza lui Dumnezeu, ei găsesc pace şi odihnă. Când vor ajunge să fie conştienţi de propriile slăbiciuni, de propriile deficienţe, atunci ei îşi vor găsi plăcerea în a face voia lui Dumnezeu. Se vor supune sub jugul lui Hristos. Apoi, Dumnezeu va putea lucra în ei şi voinţa, şi înfăptuirea după plăcerea Sa, care este adesea cu totul contrară planurilor minţii omeneşti. Când Unsul cerului va veni la noi, vom învăţa lecţia blândeţii şi a smereniei, care aduce întotdeauna odihnă sufletului. (Review and Herald, 23 octombrie 1900)

Deşi vom avea încercări, totuşi încercările acestea, suportate cu bine, vor face ca drumul să fie mult mai preţios. (Mărturii, vol. 1, p. 161)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro