El știe tot

Devoțional zilnic

El a răspuns:” Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns”. – Geneza 3:10

Era o zi deosebită în care mi-am propus să merg cu fetița mea la coafor, să-i tund părul, deoarece mi-a cerut acest lucru de mult timp. Bucuroasă, am rugat-o să se pregătească, ceea ce a făcut în mare viteză fiindcă atunci când îi plăcea ce urma să se întâmple, se pregătea cu o rapiditate ce mi-o doream întotdeauna.

Am mers fericite la coafor unde coafeza a așezat-o pe scaun și după ce i-a oferit o tunsoare superbă, am mai zăbovit puțin prin parc pentru joacă, iar mai apoi obosite am pornit spre casă fericite.

A doua zi, ocupată fiind cu treburile casei nu am observat când fetița mea, mânată de dorința de a fi coafeza, și-a aranjat freza tăindu-și șuvița care îi venea peste urechea stângă, pentru a-i încadra fața, și bineînțeles a tuns și păpușa ei favorită tăindu-i tot părul foarte scurt și neregulat. Dându-și seama ce s-a întâmplat a aruncat în grabă șuvițele de păr după patul din camera ei și a continuat fericită joaca. Nu și-a dat seama că eu tocmai la curățenia din camera ei lucram și că, la un moment dat, voi ajunge și pe acolo cu aspiratorul și voi descoperi „minunea”.

Ajunsă în camera copiilor, încerc să trag lucrurile de la loc pentru a aspira și a face curățenie cât mai bine și, vă dați seama, trăgând patul de la loc peste ce dau, un pumn de păr de păpușa și un smoc de păr diferit. Nu știu cum reacționau părinții voștri la boacănele pe care le făceați, dar eu de obicei, când descopeream ceva ciudat, obișnuiam să strig numele persoanei care credeam că a făcut boacăna.

Ce credeți, mi-a răspuns? Nicidecum! S-a așternut o liniște…și căutând-o, nu îmi dădeam seama unde s-a ascuns. Îi era frică de consecințele ce urmau să vină.

Cred că de multe ori, chiar și mai mari fiind, atunci când am făcut ceva rău încercăm să ascundem acel lucru adânc în sufletul nostru, fără să ne dăm seama cât de mult rău ne poate provoca, golindu-ne de frumusețea pe care a pus-o El în inima noastră.

Mi-aș dori ca astăzi să îți iei timp și să nu te ascunzi de fața Lui, să îi spui lucrurile pe care le-ai făcut și de care știi că nu au fost în acord cu ceea ce vrea El de la tine. Nu te ascunde pentru a nu fi golit de prezența Lui. Golește-ți sufletul de golul lăsat de păcat și umple-te cu pacea Lui, pentru a putea să-L întâmpini cu bucurie atunci când El te cheamă.


Szasz-Gerocs Laura-Gertrud, Conducator de Zona – Conferinta Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit