Enoh – accesul la viață

Devoțional zilnice 9 ianuarie 2019

După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani si a născut fii si fiice. Geneza 5:22

Este semnificativ faptul că modificarea comportamentului religios al lui Enoh a survenit după naşterea fiului său. Noua sa calitate de tată de familie l-a ajutat să-L cunoască şi să-L înţeleagă mai bine pe Dumnezeu, Tatăl marii familii omeneşti şi al tuturor lumilor din univers. Această înţelegere profundă a lui Dumnezeu l-a determinat pe Enoh să atingă o calitate superioară a relaţiei sale cu El. Umblarea cu Dumnezeu a survenit în urma unui moment de mai bună cunoaştere şi apropiere de El.

Calea lui Enoh umblând cu Dumnezeu pare să nu fi fost o retragere completă din viaţa cotidiană şi nici o abandonare sau neglijare a obligaţiilor de familie. În timp ce Enoh umbla cu Dumnezeu, familia sa a continuat să se dezvolte şi să crească şi este clară şi implicită participarea sa. Soţia sa, fiii şi fiicele sale şi probabil mulţi alţii erau dependenţi de serviciile lui. Umblarea sa cu Dumnezeu nu-l împiedica să fie un soţ atent şi puternic, un tată bun şi iubitor şi un semen plin de compasiune şi gata de ajutor pentru oricine.

Fără îndoială că Enoh acorda o mare atenţie lucrurilor spirituale, întreaga sa viaţă se învârtea în jurul lui Dumnezeu. Părerea lui Dumnezeu şi aşteptările Sale pentru el erau primele lucruri la care Enoh era dispus să ia seama. Orice altceva sau altcineva trebuia subordonat acestor priorităţi.

Semnul major aplicat întregii vieţi a lui Enoh este echilibrul dintre viaţa spirituală şi cea practică. Acest echilibru l-a făcut să se menţină neabătut aproape de Dumnezeu, care, într-o zi, l-a luat să fie pentru totdeauna cu Sine, fără să guste moartea.

Succesul la un pas de tine:

Poţi fi mai aproape de Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. Este necesară o reorientare a atenţiei şi a priorităţilor!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro