Organizaţia Mondială a Sănătăţii instituie „urgenţa sanitară mondială”, cel mai înalt grad de alertă pe care OMS îl poate activa, din cauza epidemiei de Ebola din Republica Democrată Congo.
Măsura poate fi decisă de OMS atunci când „se produce un eveniment extraordinar, în privinţa căruia există certitudinea că este un risc pentru domeniul sănătăţii publice în alte state, din cauza riscului de propagare pe plan internaţional (…) şi care poate necesita o acţiune internaţională coordonată”. Urgenţa sanitară mondială a mai fost declarată de 4 ori în istoria organizaţiei: în 2009, pentru gripaH1N; în 2014, pentru poliomielită, dar și pentru epidemia de Ebola, care s-a soldat cu 11.300 de morţi în Liberia, Guineea și Sierra Leone, iar în 2016, pentru virusul Zika.
„Este timpul ca lumea să devină atentă”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, director al OMS, în condiţiile în care deja a fost confirmat primul caz de Ebola în Goma, un oraș cu peste 1 milion de locuitori, care face legătura între Congo și restul lumii.
Ministerul Sănătăţii din Congo a declarat că este de acord cu măsura instituită de OMS, dar că speră că aceasta nu se datorează presiunii grupurilor umanitare care colectează fonduri, ignorându-se astfel „consecinţele potenţial negative și imprevizibile pentru comunităţile afectate, care se bazează foarte mult pe comerţul transfrontalier pentru a supravieţui”. OMS a solicitat statelor să nu folosească măsura pentru a adopta restricţii comerciale sau de călătorie, subliniind că, deși „riscul de diseminare în regiune al febrei hemoragice Ebola rămâne ridicat, este mic în afara acesteia”.
Federaţia Internaţională de Cruce Roșie și Semilună Roșie a salutat instituirea măsurii, precizând într-un comunicat: „În timp ce nu schimbă realitatea pe teren pentru victimele sau partenerii implicaţi, sperăm că va atrage atenţia internaţională pe care această criză o merită.”
Focarul de Ebola, al doilea ca mărime din istorie, s-a declanșat în august anul trecut și afectează provinciile Nortk Kivu și Ituri. În 224 de zile, numărul celor afectaţi s-a ridicat la 1.000, dar în următoarele 71 de zile numărul cazurilor a ajuns la 2.000, în prezent fiind raportate 12 cazuri zilnic.
Peste două treimi dintre persoanele infectate au decedat, iar multe cazuri sunt surprinzătoare, pentru că persoanele afectate nu au intrat în contact cu cazuri declarate de Ebola.
„Suntem de un an în focar și situaţia nu se îmbunătăţește. Este un mediu complex, cu o lungă istorie de conflict și violenţă, deci există o mare neîncredere în străinii din afara zonei. Trebuie să construim legături cu comunitatea, astfel încât să aibă încredere în noi”, spune Trish Newport, de la organizatia de caritate MSF.
În orașul Goma, aflat la frontiera cu Rwanda, au fost identificate 22 de persoane suspecte de Ebola, potrivit ministrului sănătăţii din Republica Democrată Congo, iar un pacient a decedat. Orașul are un aeroport care deservește capitala Kinshasa, Entebbe-Kampala și Addis Abeba, folosit de localnici, turiști, dar și de oficialităţi și de personalul ONU care lucrează în spitale și centrele de cercetare și tratament din regiune, precum și un port care face legătura cu provincia vecină Sud-Kivu.
Până acum niciun caz de Ebola nu a fost înregistrat în Rwanda, iar în Uganda n-au mai fost înregistrate noi cazuri, după ce, în urmă cu o lună, au fost confirmate 3 infecţii cu virusul Ebola. Totuși, riscul de contaminare a ţărilor vecine (în special în Sudanul de Sud, Uganda, Rwanda și Burundi) este foarte ridicat, potrivit OMS.
„Cazul din Goma este un avertisment (…), pentru că, de fiecare dată când boala circulă, aceasta se poate răspândi în altă parte”, a declarat Mike Ryan, responsabilul OMS pentru situaţii de urgenţă.