Eva – curiozitate fatală

Devoțional zilnice 5 ianuarie 2019

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. Geneza 3:6

Eva a dorit să verifice mai întâi dacă pomul reprezintă vreo amenințare fizică şi a constatat că orice îngrijorare era de prisos. Fructele pomului cunoştinţei binelui şi răului erau bune la gust. După aromă şi aspect, ceva misterios părea că se va întâmpla. O experienţă nouă şi încă netrăită avea să urmeze. Vai, cât de mare a fost surpriza neplăcută!

După ce s-a asigurat că fructul oprit nu produce efecte mortale imediate, Eva i-a împărtăşit soţului această descoperire. În loc să-şi aducă aminte de opreliştea lui Dumnezeu asupra a ceea ce făcea, Adam a preferat să alunece pe toboganul răului. Există o voluptate pe care păcatul o produce şi care face din cădere un lucru cel puţin interesant, dacă nu fascinant.

În clipa următoare, Satana, care meşterise cu maximă atenţie acest scenariu, avea să devină stăpânul întregii istorii de tristeţe şi ruină, care începea să se prefigureze.

Descoperirea fatală a început cu o curiozitate aparent nevinovată, în realitate, aceasta era o încălcare directă şi expresă a interdicţiei divine.

Alegerea drumului rău poate fi sprijinită pe o mulţime de argumente şi detalii care să demonstreze că varianta nu este chiar aşa de rea. Argumentul suprem al ascultării şi neascultării este trecut sub tăcere, deoarece acesta ar bloca drumul curiozităţii care doreşte să meargă până la capăt, cu orice preţ.

Succesul la un pas de tine:

Identifică şi evaluează curiozităţi care te atrag spre descoperiri fatale. Administrează-ţi în mod constructiv căutările personale.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro