Evanghelia de pe Patmos

Studiu majori 29 decembrie 2018

Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:3)

Profețiile din Apocalipsa i-au fost descoperite apostolului Ioan în viziune în urmă cu peste nouăsprezece secole, pe când se afla exilat pe mica insulă stâncoasă Patmos, din Marea Egee (Apocalipsa 1:9). Apocalipsa 1:3 lasă să se înțeleagă că ele urmau să fie citite cu voce tare în biserică. Versetul îi promite fericire celui care urma să le citească cu voce tare, precum și celor care aveau să le asculte, mai exact credincioșilor adunați la biserică. Însă ei nu sunt fericiți doar pentru că le citesc sau le ascultă, ci și pentru că le păzesc (vezi Apocalipsa 22:7).

Profețiile din Apocalipsa sunt dovada că Dumnezeu are grijă de poporul Său. Ele ne vorbesc despre scurtimea și despre fragilitatea vieții, despre mântuirea prin Isus și despre chemarea noastră de a răspândi Evanghelia.

Profețiile biblice seamănă cu o lumină care strălucește într-un loc întunecos (2 Petru 1:19). Menirea lor este să ne ofere îndrumare pentru viața prezentă și speranță pentru viitor. Iar de îndrumarea lor vom avea nevoie până la revenirea lui Hristos și până la întemeierea Împărăției Sale veșnice!

BIBLIA și CARTEA „ISTORIA MÂNTUIRII” – Studiu la rând

Biblia: Exodul 20–26

  1. Din ce material trebuia să fie altarul pentru arderile-de-tot și jertfele de mulțumire?
  2. În ce situație putea fi omorât un om din cauza unui bou?
  3. Ce trebuia să facă omul din casa căruia fusese furat ceva împrumutat, dacă hoţul nu era prins?
  4. Cum se numea instrumentul la care trebuia lucrată perdeaua de la intrarea cortului?

Istoria mântuirii, cap. 45

  1. Ce susțin protestanții cu insistență și ce anume le lipsește?

Emisiunea „Școala Cuvântului”:

Post-ul Evanghelia de pe Patmos apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro