Evodia și Sintichia

Devoțional zilnice 1 decembrie 2018

Îndemn pe Evodia și îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul. (Filipeni 4:2)

Mustrarea poate avea ca motivație corecția morală.

Biserica din Filipi era în tensiune datorită conflictului, devenit public, dintre două surori. Acesta a stricat unitatea și iubirea, amenințând dezvoltarea comunității și lucrarea de câștigare de suflete. Din acest motiv, apostolii au fost nevoiți să le împace pe cele două surori.

Doresc să amintesc trei cuvinte: iertare, uitare, iubire.

Iertarea desăvârșită pentru un om împăciuitor este asociată cu umilință și cerere de iertare. Se ridică însă întrebarea: Cine să înceapă? Am vizitat o familie pentru a media împăcarea celor doi soți. Ambii au spus: Eu nu sunt supărat, sunt gata să iert, dar celălalt să își ceară iertare.

Într-o situație asemănătoare, Isus a spus: „Dacă vreunul din acești micuți îți face ceva rău, este datoria ta să cauți vindecarea. Nu aștepta să facă el primul pas spre împăcare.” (Viața lui Iisus, p. 373)

„Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre.” (Marcu 11:25)

Uitarea trebuie să fie desăvârșită. Auzim deseori: Iert, dar nu pot să uit. Ce s-ar întâmpla dacă și Isus ar spune așa?

„Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? …Va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele noastre.” (Mica 7:18-19)

Să aruncăm greșelile altora la spate. Lipsa uitării este o povară ce ne împiedică în înaintare.

Iubirea este un factor-cheie în rezolvarea problemelor, și chiar în deschiderea comorilor cerești.

Păcatele noastre nu pot fi plătite în mod omenesc. Isus a adus jertfa Sa pentru toate păcatele. Singurul răspuns la această iubire dumnezeiască este iubirea pe care o dăruiesc eu. Dacă sunt născut din nou, se va vedea în viața mea că Îl iubesc pe Dumnezeu și pe aproapele meu.

„Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții” (Romani 13:8)

Gyéresi Marta, Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro