Există de lucru pentru fiecare

Devoțional zilnic 31 mai 2019

Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. (Romani 14:12)

Urmareste versiunea video aici.

Dumnezeu a dat fiecărui om o anumită lucrare de făcut. El nu a lăsat lucrările spirituale ale bisericii doar în mâna pastorului. Nu este nici spre binele pastorului, nici al membrilor bisericii ca de moștenirea Domnului să se ocupe doar pastorul. Fiecare membru are o lucrare de făcut, astfel ca întreg trupul să poată fi păstrat în stare sănătoasă. Noi suntem toți mădulare ale aceluiași trup și fiecare membru trebuie să-și facă partea sa în folosul celorlalți. Nu toți membrii au aceeași slujbă de făcut. Așa cum mădularele trupului nostru fizic sunt conduse de cap, la fel, ca membri ai trupului spiritual, noi trebuie să ne supunem îndrumărilor lui Hristos, adevăratul cap al bisericii.

Pastorul și membrii bisericii trebuie să fie una în lucrarea de zidire a bisericii și pentru prosperitatea ei. Oricine este un adevărat soldat în armata Domnului va fi un lucrător serios, sincer și eficient, făcându-și partea pentru înaintarea Împărăției lui Hristos. (…)

Mulți membri ai bisericii au fost lipsiți de experiența pe care ar fi putut s-o aibă, deoarece ei erau convinși că pastorul trebuie să facă toată lucrarea și să ducă toate poverile. Fie poverile au fost îngrămădite asupra pastorului, fie acesta și-a asumat îndatoririle care trebuiau îndeplinite de membrii bisericii. Pastorul trebuie să-i ia pe slujbașii și membrii bisericii în grija sa și să-i învețe cum să lucreze pentru Domnul. În acest fel, el nu va trebui să îndeplinească singur toată lucrarea și, în același timp, biserica va avea de câștigat mai mult decât dacă el s-ar fi străduit să facă singur toată lucrarea și să-i oprească pe membri să-și facă partea pe care Domnul le-a desemnat-o lor.

Povara bisericii trebuie distribuită între membrii acesteia, astfel ca fiecare să devină un lucrător înțelept pentru Domnul. În general, există multă forță nefolosită în bisericile noastre. Mulți au mâini și inimi doritoare de a face ceva, însă ei nu sunt încurajați să-și pună energiile la lucru. Înțelepciunea de a ne adapta în situații particulare, tăria de a acționa în caz de urgență sunt dobândite prin punerea la lucru a talanților pe care Domnul ni i-a dat și prin experiența câștigată prin lucrare personală. – Review and Herald, 9 iulie 1895

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro