Experiența noastră va ajunge în veșnicie

Devoțional zilnice 27 noiembrie 2018

Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. (1 Corinteni 13:12)

Viaţa noastră de muncă aici este o pregătire pentru viaţa veşnică. Educaţia începută aici nu se va definitiva în viaţa aceasta; ea va continua în cursul veşniciei, progresând permanent, neterminându-se niciodată, înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu se vor descoperi tot mai mult, tot mai deplin în planul de mântuire. Conducându-i pe copiii Săi la izvoarele apelor vii, Mântuitorul va dărui comori bogate de cunoştinţe. Şi, zi după zi, lucrările minunate ale lui Dumnezeu, dovezile puterii Lui date prin crearea şi susţinerea universului se vor deschide înaintea minţii într-o nouă frumuseţe. În lumina care străluceşte de la tron, tainele vor dispărea şi sufletul va fi uimit de simplitatea lucrurilor care înainte nu puteau fi înţelese. Acum vedem ca prin oglindă, în chip întunecat, dar atunci vom vedea faţă către faţă; acum cunoaştem în parte, dar atunci vom cunoaşte aşa cum suntem cunoscuţi. (Divina vindecare, p. 466)

Gândiţi-vă ce va însemna să studiaţi, în decursul veacurilor veşnice, sub instruirea personală a Domnului Hristos! în mijlocul conflictelor şi ispitelor prezente, în această zi a încercării noastre, noi trebuie să ne formăm caractere care să ne pregătească pentru o viaţă care se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu. (Letter 264,1903)

Noi trebuie să avem ochii îndreptaţi numai spre slava lui Dumnezeu şi astfel să creştem în har şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Cu cât vom căuta mai arzător şi mai conştiincios înţelepciunea divină, cu atât vom fi mai ferm fixaţi în adevăr. (Youth’s Instructor, 28 iunie 1894)

Privind la Hristos, vorbind cu El, privind frumuseţea caracterului Său, ajungem să fim schimbaţi. Schimbaţi din slavă în slavă. Şi ce este slava? Caracterul – şi el ajunge schimbat din caracter în caracter. Astfel noi vedem că are loc o lucrare de purificare continuă atunci când privim la Isus. (Manuscript 10,1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro