Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni, lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. – Matei 19:26
În familia noastră am crescut cu următoarea zicală: „Familia Moon poate face orice!” În familia Moon sunt cinci copii, dintre care ultimii trei sunt adoptaţi, între mine şi sora mea mai mică, Jean, este diferenţă doar de un an şi cinci luni şi amândouă am fost adoptate din Coreea încă de mici. Într-o vacanţă de vară, când am mers în excursie la Badlands, în Dakota de Sud, mama a propus ca noi să cântăm un imn în timpul programului de la biserică. La acea vreme aveam şase şi, respectiv, opt ani şi eram foarte timide. Pentru noi era un coşmar să cântăm în public, dar totuşi ne-am descurcat.
Sabatul următor eram în vizită la nişte verişori, în Arkansas. Responsabilul departamentului Tineret din biserica locală ne-a întrebat dacă ştim să cântăm şi dacă am vrea să cântăm şi în biserică? Eu am făcut semn din cap că nu, dar nu mi-am dat seama că mama mea stătea chiar în spatele meu. Cu blândeţe m-a înghiontit cu papucul (nu a fost chiar foarte „blândă”). Aşa că am acceptat tacit şi am spus că ştim să cântăm. Mai târziu, când am cântat în biserică, mama ne tot spunea să cântăm mai tare. Din nou, am reuşit să o scoatem cumva la capăt, dar am fost foarte stresate şi anxioase.
Câţiva ani mai târziu, eu am studiat asistenţa medicală. Prima baie la pat pe care a trebuit să o fac a fost pentru un pacient tânăr, cam de vârsta mea. Eram foarte neliniştită în timp ce îi citeam fişa în acea seară şi i-am cerut Domnului să intervină ca pacientul să reuşească să se descurce cât de cât singur. Dimineaţa următoare, în timp ce pregăteam apa pentru baie şi o puneam în vas, am încercat să mă liniştesc. Din fericire, pacientul avea nevoie de ajutor doar la spate şi la picioare. Ştiu că faţa mea a început să se încălzească şi obrajii mei s-au înroşit în această încercare prin care treceam. Am înălţat o rugăciune de mulţumire după ce mi-am terminat tura în acea zi.
Pe parcursul vieţii ne confruntăm cu momente dificile, majoritatea dintre ele sunt mult mai stresante decât cele pe care vi le-am povestit eu din experienţa mea. Dar aşa cum spune în Matei 19:26, „la Dumnezeu totul este cu putinţă”. Dumnezeu permite ca noi să trecem prin aceste experienţe ca să ne pregătească pentru împărăţia Sa. Dacă nu trecem prin astfel de momente, noi nu vom putea face faţă lucrurilor care ne stau înainte. Aş vrea să propun ca mottoul nostru să fie: „La Dumnezeu totul este cu putinţă.” El doreşte ca noi să fim un exemplu pe care ceilalţi să dorească să îl urmeze, nişte slujitori exemplari pentru El. Nimic nu ne poate împiedica dacă facem voia Sa şi urmăm exemplul Celui care este fără vină!
Gyl Moon Bateman