Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. lubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească, în cinste, fiecare să dea întâietate altuia. – Romani 12:9,10
După mulţi ani de trudă din greu, ajunsesem în punctul în care îmi încheiam teza doctorală. Trebuia să mă întorc în laboratorul de cercetare în timpul prânzului pentru a preda lucrarea finală a tezei de doctorat. Era o după-amia-ză aglomerată în California, la fel ca celelalte. Autostrada era plină de maşini. Am urmat intrarea pe autostrada Interstate 10, pe care erau coloane de maşini şi camioane pe toate benzile. Când am ajuns la nouăzeci şi şase de kilometri la oră, dintr-odată, o maşină de pe banda de mijloc a intrat pe banda mea. Şoferul vorbea la telefon şi nu mi-a văzut maşina pe banda din stânga. Nu am mai avut timp să frânez înainte ca bara lui din spate să îmi lovească bara din faţă, făcând ca maşina mea să se rotească incontrolabil. El a continuat să meargă, în timp ce maşina mea a străbătut toate cele patru benzi ale autostrăzii. Tot ce îmi trecea prin minte era: O, Dumnezeule! Maşina mea a ieşit de pe autostradă şi s-a oprit pe o parte în digul de pe margine. În mod miraculos, maşina a evitat bariera de ciment şi cele patru benzi de trafic.
Stăteam în maşină şi am auzit multe glasuri, oameni care opriseră pentru a mă ajuta. Apoi am văzut persoane, oameni. Nu voi uita niciodată feţele bărbaţilor şi femeilor care au oprit pentru a mă ajuta. Fiecare persoană era cât se poate de diferită. Erau din diverse medii de viaţă şi de etnii diferite. Totuşi, în ciuda diferenţelor etnice, de vârstă şi sex, cu toţii şi-au exprimat bunătatea lor mare faţă de mine când au oprit şi au încercat să mă ajute. Fie că a fost vorba de bărbatul care m-a scos din maşină, de asistenta care mi-a ţinut capul nemişcat sau de domnul în vârstă care şi-a pus iubitor mâna lui pe umărul meu în timp ce verifica să vadă dacă sunt rănită, fiecare persoană a încercat să facă pentru mine ceva care izvora din dragoste.
De asemenea, nu voi uita niciodată comentariul făcut de fiecare dintre ei. „Dumnezeu a fost cu tine!”
Cu adevărat, Dumnezeu a fost cu mine. În timp, leziunile suferite s-au vindecat şi nu mi-au pus viaţa în pericol, nici nu mi-au provocat durere cronică.
Rasismul, discriminarea pe motiv de vârstă şi sexismul sunt mult prea răspândite în lumea noastră. Aceste forme de discreditare alimentează faptele de ură şi nu pe cele de bunătate. Este nevoie de mai multe fapte de bunătate. Nu doar fapte de bunătate faţă de cei care sunt la fel ca noi, ci în special faţă de cei care nu sunt ca noi.
Astăzi, când ne vedem de treburile zilnice, haideţi să „nu ne lăsăm biruiţi de rău, ci să biruim răul prin bine” (Romani 12:21).
Beatrice Tauber Prior