„Fiecare făcea ce-i plăcea”

Studiu majori 8 octombrie 2018

3. Ce probleme au apărut în poporul lui Dumnezeu?

Judecătorii 17:6
În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea

Judecătorii 21:25
Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.

Nu există reţetă mai bună pentru divizare şi dezbinare în poporul lui Dumnezeu! Unitatea israeliţilor trebuia să se întemeieze pe ascultarea fermă de Domnul, cu care intraseră în legământ solemn. Ei au ales totuşi să facă ce le plăcea – sub influenţa popoarelor învecinate – şi au apucat pe calea sigură către dezastru. Noi toţi suntem fiinţe căzute şi, dacă ne lăsăm în voia ideilor noastre şi a înclinaţiilor inimii, ne îndepărtăm de la calea Domnului.

4. Care era starea spirituală şi socială a lui Israel în timpul judecătorilor?

Judecătorii 2:11-13
11. Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor.
12. Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care-i scosese din ţara Egiptului şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor şi au mâniat pe Domnul.
13. Au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astarteilor.

Judecătorii 3:5-7
5. Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor;
6. au luat de neveste pe fetele lor şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor şi au slujit dumnezeilor lor.
7. Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit Baalilor şi idolilor.

„Prin Moise, Domnul pusese înaintea poporului urmările necredincioşiei. Refuzând să păstreze legământul Său, ei aveau să se despartă de viaţa lui Dumnezeu şi binecuvântarea Sa nu mai putea veni asupra lor. Uneori, aceste avertizări au fost luate în seamă şi, ca urmare, binecuvântări bogate s-au revărsat peste naţiunea iudaică şi, prin ea, peste popoarele înconjurătoare. Dar, cel mai adesea în istoria lor, ei L-au uitat pe Dumnezeu şi au pierdut din vedere înaltul privilegiu de a fi reprezentanţii Săi. L-au jefuit de slujirea pe care le-o cerea şi i-au lipsit şi pe semenii lor de îndrumarea religioasă şi de un exemplu sfânt. Ei doreau să-şi însuşească roadele viei peste care fuseseră puşi ispravnici. Din cauza lăcomiei şi a poftei lor, au ajuns să fie dispreţuiţi chiar şi de păgâni. În felul acesta, neamurilor li s-a dat prilejul să interpreteze greşit caracterul lui Dumnezeu şi legile Sale.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, ed. 2011, p. 12

Ce impact are biserica noastră asupra celor din jur? Ce calități ale adventiștilor îi impresionează pe oameni? Ce defecte îi descurajează?

Post-ul „Fiecare făcea ce-i plăcea” apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro