Și El mi-a zis: “Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 2 Corinteni 12:9
Se anunță tabără, tabără de copii. Dar niște copii mai speciali – copii cu dizabilități. Fiecare copil avea un însoțitor adult care se ocupa de toate cele necesare lui.
Am văzut multe tabere în viața mea. Multe dintre ele le-am uitat. Dar acestă tabără va rămâne în memoria mea într-un loc special.
Participant împreună cu mama lui în această tabără, a fost și un băiat pe nume Florian. Avea ochii mici și alungiți iar urechile erau specifice bolii de care era afectat. Mergea stingher și vorbea cu dificultate. El a dorit să-mi cânte un cântec. Am stat să îl ascult cu atenție. Mi-a cântat cântecul „Ce minunat, Doamne, Tu m-ai creat”! Mi-am stăpânit cu greu sentimentele. Am luptat cu mine ca să nu plâng atunci. Am făcut-o mai târziu.
Mă voi strădui să nu mă mai plâng de slăbiciunile mele, căci „Puterea Domnului” în slăbiciune este făcută desăvârșită.
Cânt și eu cântecul lui Florian.. „Ce minunat, Doamne, Tu m-ai creat!”.
Ionel Indricău – masterghid