Furtuni

Devoțional de seară 9 iulie 2019

S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. – Marcu 4:37

Uneori apar furtuni neaşteptate în viaţa noastră. Norii furtunoşi ai nedumeririi întunecă cerul nostru, eclipsând fericirea şi speranţa. Calmul nostru se transformă subit în conflict. Când apare haosul şi simţim că suntem pe punctul de a pieri, pare să nu mai existe nicio soluţie la problemele noastre. Suntem la mila elementelor care fac ca „barca” vieţii noastre să se legene în ritmul valurilor care ameninţă să ne scufunde. Vin furtuni deghizate sub formă de crize financiare, încercări personale şi crize spirituale. Sau poate sub forma unei dureri cronice, a pierderii locului de muncă, a unei relaţii încheiate sau a dezaprobării celorlalţi. Simţim că nu mai avem putere să ne ridicăm după un eşec. Ne întrebăm adesea: Oare nu voi mai avea nicio zi fără criză?

Odată, ucenicii lui Hristos se temeau că vor fi înghiţiţi de apă în mijlocul unei furtuni pe marea Galileei. Isus, obosit după o zi de trudă şi slujire pentru omenire, adormise. Plin de pace, El dormea la prora bărcii. Toată ziua, El îşi folosise puterea pentru a-i vindeca pe bolnavi, pentru a înmulţi pâinile, fiind El însuşi pâinea care venise din cer ca să potolească foamea spirituală a inimii oamenilor. El potolise foamea spirituală cu cuvintele Lui pline de speranţă şi încurajare, în timp ce pacea cerului şi calmul interior inundau inimile ascultătorilor Săi.

Acum Isus, ca om, dormea. Dar ca Dumnezeu, El era atent la nevoia omului. Aşa că atunci când ucenicii L-au trezit, strigând după ajutor, El Şi-a folosit autoritatea divină pentru a potoli marea şi pentru a linişti vânturile. Deşi ucenicii au întrebat: „Cine este Acesta de îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (vezi Marcu 4:41), ei ştiau deja răspunsul.

În conflictele noastre, în furtunile care ne tulbură liniştea, avem nevoie de pacea care vine din faptul că ştim că Isus este şi în barca noastră. El este Prietenul nostru. Doar El poate rezolva ceea ce ne doare, ce ne întristează şi ne nedumereşte. Doar El înţelege ce anume ne aruncă viaţa în criză.

Acelaşi Isus îşi întinde mâna Sa puternică peste vieţile noastre şi spune: „Taci, fii liniştită!” (Marcu 4:39). În vremea Lui şi în felul Lui, El merge prin furtună alături de noi. Poate nu vom şti când se întorc zilele însorite de odihnă şi linişte, dar putem şti că vor veni la momentul ales de El. Până atunci nu suntem lăsaţi singuri în furtunile vieţii. Isus este cu noi.


Maria Raimunda Lopes Costa

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro