Gândeşte şi treci la acţiune

Devoțional pentru tineri 22 iulie 2017

Ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu… (Romani 12:2)

Bob Moffit a spus într-o zi: „Toată lumea a fost creată pentru a-şi pune semnătura în univers.” Altfel spus, noi suntem veniţi pe lume pentru că Dumnezeu are un plan, o misiune pentru fiecare dintre noi. Uite cum exprimă Pavel: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte” (Efeseni 2:10).

Cuvântul grec care este tradus prin „fapte” este ergon. Este un termen bogat, care are nuanţe foarte semnificative ce se raportează la viaţa noastră zilnică. Uite cum foloseşte Isus acest cuvânt: „Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-o altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze” (Marcu 13:34). După cum spune Isus, nouă ne-a fost desemnată „o datorie”, o lucrare pe care trebuie să o ducem la capăt în timpul trăirii noastre pe această planetă extraordinară.

Poate te întrebi: Dar cum să ştiu eu care este „lucrarea” lui Dumnezeu pentru mine? Este o întrebare complexă. Uneori, Dumnezeu decide să-ţi facă un apel personal printr-un vis sau o viziune. O face precum cu Moise, Petru sau Pavel. Dar este sigur că nu sunt mulţi cei care au avut acest privilegiu. Este posibil să nu ai parte de o descoperire divină, dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu ţi-a descoperit ceea ce vrea de la tine. Notează că „fiecare fiinţă umană, creată după chipul lui Dumnezeu, este dotată cu facultăţi asemănătoare cu cele ale Creatorului: individualitate, capacitatea de a gândi şi de a face. Oamenii care dezvoltă această facultate sunt cei care poartă responsabilităţi, cei care conduc instituţii şi cei care influenţează caracterele” (Ellen G. White, Reflecting Christ [Asemenea lui Isus], p. 155).

Bineînţeles că ar fi mai uşor să spunem care este datoria noastră în viaţă. Totuşi noi avem „capacitatea de a gândi şi de a face”. Este un dar care ne aparţine. Pentru că, până la urmă, cum spune şi John Stott, „a crede este de asemenea a gândi”.

#agândişiaface #ţintă

Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro