Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile. – Proverbele 16:3
Îţi plac petrecerile? Dar petrecerile de ziua de naştere? Mama mea, pe vremea când eram acasă, a găzduit nişte petreceri de ziua de naştere foarte frumoase pentru mine, cu tot tacâmul: un tort special, uneori cu glazură albă, cremoasă, şi decorat foarte colorat. Întotdeauna prietenii mei erau invitaţi să se bucure de această sărbătoare. Într-o ocazie, tortul de ziua mea a avut forma unei lebede, îmbrăcat în glazură albă şi pe deasupra cu fulgi albi de cocos. De trei ori a organizat o petrecere surpriză de ziua mea. Una din ele a fost cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani. Soţul meu şi familia extinsă s-au adunat cu toţii pentru a sărbători; această petrecere a fost cu totul neaşteptată şi de o mare însemnătate pentru mine. Unele petreceri celebrează o naştere care urmează sau o nuntă. Altele comemorează o sărbătoare sau pensionarea. Dar sunt şi petreceri pentru care nu există un motiv anume — este distractiv să te aduni împreună cu ceilalţi şi să creaţi amintiri frumoase. Eşti de acord cu mine?
Totuşi, mai există şi un alt tip de petrecere. Deşi nu este preferata mea, totuşi am participat la astfel de ocazii – o „petrecere de milă”. Poate întrebi: „Dar ce este o petrecere de milă? Ce mai este şi asta?”
O petrecere de milă poate fi organizată ori de câte ori cineva se simte singur, copleşit sau părăsit sau când cineva se simte rănit. „Am dreptul să mă simt aşa”, poate vom spune. Ai participat vreodată la o petrecere de milă?
Este o petrecere unde poţi observa gândirea negativă, nu-i aşa? O petrecere destul de solitară, aş putea spune, deşi adesea încercăm să proiectăm asupra celorlalţi o atitudine de genul „sărmana de mine”, sperând să auzim că avem dreptate să ne simţim cum ne simţim, că ne-am „câştigat dreptul” la această petrecere de milă pe bună dreptate.
Într-o dimineaţă, chiar eu am fost cea care se îndrepta spre o petrecere de milă şi nu a trecut mult până ce gândirea mea a fost întunecată. Gândurile de genul „sărmana de mine” au început să mă copleşească şi m-au împiedicat să mai merg la biserică în acea zi. În dimineaţa următoare, era Sabat, din nou mintea mea a fost asaltată de gânduri negative. Lăudat fie Domnul că mi-am dat seama de faptul că aceste gânduri erau o strategie a celui rău, care se folosea de mintea mea. Aşa că am ales să mă concentrez asupra lui Isus şi a dragostei Sale. Foarte repede, gândurile mele au abandonat ideea unei petreceri de milă şi în schimb s-au îndreptat asupra unor subiecte înălţătoare şi pozitive.
Când aleg să mă gândesc la Isus şi la dragostea Lui veşnică faţă de mine sunt schimbat după gândirea Lui. Nu vreau ca această gândire distructivă să fie parte din viaţa mea. Vreau ca bucuria şi fericirea Lui să îmi umple inima pe deplin. Vrei şi tu acest lucru?
Valerie Hamei Morikone