Garoafa galbenă

Devoțional zilnic 15 mai 2019

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. – Luca 1:37

Un Sabat din fiecare lună este pus deoparte pentru a merge în vizită cu un grup de la biserică la un azil de bătrâni din zonă, unde susţinem un serviciu de laudă. Mulţi dintre cei pentru care acel loc este casa lor sunt membri în bisericile din zona noastră. De ziua mamei, în ultimul sfârşit de săptămână, grupul nostru a hotărât ca, la sfârşitul programului, să dăruim garoafe colorate fiecărui rezident de acolo. A fost frumos să îi privim cum zâmbesc, cum acceptă florile şi le admiră. Nimeni din grupul nostru nu a vrut să ia garoafa albă cu pete mov care rămăsese. Am luat-o eu când am luat şi cartea de cântări. În drum spre ieşire, am oprit să vorbesc cu un domn care era în scaun cu rotile. M-am aşezat lângă el pentru a-i asculta povestea lui de familie şi am pus cartea şi floarea pe măsuţa de lângă, cât timp l-am ascultat.

Când m-am ridicat să plec, lângă cartea de cântări era o garoafa mare şi galbenă în locul garoafei mici alb cu mov. M-am uitat în jur pentru a vedea cine ar fi putut schimba floarea. Nu era nimeni prin preajmă. Indreptându-mă spre hol, am vrut să dăruiesc frumoasa garoafa galbenă mai multor doamne, dar toate au refuzat, arătân-du-mi că ele primiseră deja o garoafa.

Păşind afară, la lumina soarelui, am observat un cuplu care stătea pe marginea trotuarului. M-am îndreptat spre ei şi i-am salutat. El era în scaunul cu rotile, iar soţia lui îl ţinea de mână. Ea a spus: „îmi plac foarte mult florile, dar când soţul meu a venit aici a trebuit să vindem casa. Acum nu mai am grădină. Când îmi vizitez soţul aici, mă bucur de toate ghivecele frumoase din preajmă.” Am întins frumoasa mea garoafa galbenă şi i-am spus că aş vrea să o primească din partea mea în cinstea zilei mamei. „Garoafele galbene dintotdeauna au fost preferatele mele”, a spus ea cu lacrimi în ochi.

Câteva prietene au spus că aceasta a fost doar o coincidenţă. Totuşi, eu sunt convinsă că Tatăl nostru ceresc şi iubitor, căruia nimic nu îi este cu neputinţă, a făcut una din multele Lui minuni în acea zi. Nu pot explica altfel cum garoafa mea mică, albă cu pete mov s-a transformat „accidental” într-o garoafă mare şi frumoasă de culoare galbenă — nu am o altă explicaţie decât că „coincidenţa nu este altceva decât Dumnezeu care lucrează în mod anonim”. În Isaia 65:24, Dumnezeu ne făgăduieşte că „înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta”.

Sunt sigură că, în timp ce vorbeam cu pastorul pensionar în acea zi, Dumnezeul nostru a transformat acea floare mică în ceva mai frumos, pentru ca o doamnă împovărată să poată primi floarea ei preferată.


Beverly D. Hazzard

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro