Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă. 1 Samuel 17:42
Un om voinic poate avea o minte pipernicită. Goliat demonstrează acest trist adevăr. În înfumurarea sa fără margini, el nu mai vede pe nimeni cu care să se poată măsura. Poate că râsul lui Goliat atunci când l-a văzut pe David era unul dintre cele mai grosolane manifestări de răutate, dispreţ şi jignire la adresa întregului Israel şi a Dumnezeului său. Nu este de mirare că David se consideră cu totul îndreptăţit să Intervină pentru a apăra numele şi onoarea lui Dumnezeu.
Miopia spirituală este mai gravă decât cea fizică. Goliat nu putea vedea credinţa acestui copil cu părul bălai, măcar că acest lucru se putea citi uşor pe faţa lui David. Pentru Goliat nu mai era loc pe lume decât pentru isprăvile sale, pe care aştepta să le proslăvească oricine. Tocmai de aceea i se părea ciudat ca un copil fără experienţă să-l înfrunte. Goliat a uitat că el îl batjocorea pe Dumnezeul acestui copil şi lucrul acesta s-ar fi putut să conteze.
Poate părea nesemnificativ gestul lui Goliat de a-şi îndepărta casca de pe frunte, dar el indica, fără să-şi dea seama, exact locul unde David trebuia să ţintească. Semnificaţia acestui gest era o demobilizare şi o relaxare generală, ceea ce este nepermis pentru un războinic într-un moment ca acesta. Dar Goliat doreşte să se dea în spectacol şi reuşeşte de minune, doar că nu va mai avea cum să se bucure, iar poporului său nu-i mai ardea de glume văzându-şi eroul doborât de propria prostie. Cât de adevărat este cuvântul care zice că mândria merge înaintea căderii şi înălţarea este urmată de prăbuşire!
Succesul la un pas de tine:
Poţi identifica pericolele potenţiale în lucrurile inofensive? Când sunt amestecate cu înălţare de sine şi nechibzuinţă, detaliile capătă dimensiuni catastrofice. Ocoleşte-le pe departe!