Greu de mărturisit

Devoțional zilnic 4 mai 2019

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9

De ce crezi că a scris Apostolul Ioan aceste cuvinte? Unul dintre motive este acela că și pe vremea lui, oamenilor le venea greu să accepte că au greșit, că au păcătuit. Îți sună familiar? De câte nu ni s-a întâmplat și nouă exact la fel? 

Cu toate că nu găsim nicăieri, nici măcar în Sfânta Scriptură, că am fi perfecți, ne vine totuși destul de greu să admitem că suntem failibili. Apropo, doar Dumnezeu este infailibil. Restul, noi ceilalți, suntem supuși greșelii și păcatului. A recunoaște asta nu este numai o chestiune de bun simț, dar și o virtute. De ce spun asta? Tocmai pentru că a devenit o raritate să auzi următoarele cuvinte: Îmi pare rău, am greșit! Cei mai mulți vor găsi probabil scuze, țapi ispășitori sau chiar argumente că nu sunt atât de răi. Dar asta este treaba lor și nu a noastră. 

Noi, aceia care ne recunoaștem vina, avem asigurarea din partea Aceluia care nu poate greși, că nu este păcat mărturisit pe care El să nu-l poată ierta. Isus ne așteaptă oricând cu brațele deschise. Tot ceea ce trebuie să facem este să fim deschiși cu El.

Robert Lungu, pastor

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro