Harul care ne susține

Devoțional zilnice 23 decembrie 2018

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. – Psalmii 55:22

Poate că tu şi cineva drag treceţi printr-o perioadă dificilă. Viaţa voas-tră, altădată liniştită, este acum întunecată de nori negri. Poate că este vorba despre o relaţie distrusă, despre o problemă de sănătate, despre dificultăţi financiare sau despre altă problemă serioasă. Indiferent cu ce te confrunţi, nu uita că harul lui Dumnezeu ne susţine chiar şi în perioadele cele mai zbuciumate din viaţă.

La scurt timp după sosirea în Australia, Ellen White a trecut prin ceea ce ea a numit „cea mai grea suferinţă din viaţa mea”. Pe 23 decembrie 1892, ea le-a scris fraţilor de la Conferinţa Generală o scrisoare de încurajare. Iată ce declara: „În lunga mea suferinţă, am fost binecuvântată de Dumnezeu neîncetat şi foarte vizibil. În luptele cele mai grele cu durerea puternică, am fost conştientă de asigurarea: «Harul Meu îţi este de ajuns» (2 Corinteni 12:9). Uneori, când mi se părea că nu mai suport durerea, când nu puteam să dorm, am privit la Isus prin credinţă şi prezenţa Sa a fost cu mine; toate umbrele întunericului s-au împrăştiat, m-a învăluit o lumină sfântă şi camera s-a umplut de lumina prezenţei Sale divine.

Am simţit că puteam primi cu bucurie suferinţa dacă ea avea să fie însoţită de acest har preţios. Ştiu că Domnul este bun şi îndurător, plin de milă, de compasiune şi de dragoste duioasă şi milostivă. În neputinţa şi suferinţa mea, lauda Sa mi-a umplut sufletul şi a fost pe buzele mele. M-am consolat şi m-am întărit când m-am gândit în ce situaţie cu mult mai rea aş fi dacă n-aş avea harul susţinător al lui Dumnezeu. Vederea nu mi-a slăbit, memoria îmi este bună, mintea mea n-a remarcat niciodată mai clar şi mai viu frumuseţea şi valoarea adevărului” (Scrisoarea, 2d, 1892).

Noi, oamenii, tindem să nu mai remarcăm binecuvântările primite de la Dumnezeu în fiecare zi, dacă nu primim o anumită binecuvântare pe care o doream. Să ne formăm un spirit de recunoştinţă chiar şi în circumstanţele cele mai grele. Nu se întâmplă toate lucrurile aşa cum ne dorim, însă există două binecuvântări importante pe care Dumnezeu le va oferi întotdeauna copiilor Lui credincioşi: prima este prezenţa Sa necondiţionată alături de ei în viaţa aceasta, iar a doua este viaţa veşnică în lumea viitoare. Mulţumim Domnului pentru aceste daruri minunate ale harului şi speranţei!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro