Hristos – nedorit de ai săi

Devoțional zilnic 6 iulie 2019

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Ioan 1:11

Când stăm în faţa unei uşi, după ce am apăsat de câteva ori pe butonul soneriei, aşteptăm cu nerăbdare să ne deschidă cineva. Dacă nu pentru mai mult, măcar pentru efortul de a ajunge până acolo, ne simţim împliniţi atunci când uşa ni se deschide. Este un adevărat lux dacă persoana căutată ne şi primeşte bine şi ne pofteşte în casă.

Încercăm un sentiment penibil atunci când constatăm că este cineva acasă, dar nu doreşte să ne primească. Sentimentul de respingere este unul dintre cele mai dureroase lucruri care ne sunt date să le trăim. Acesta este cu atât mai greu, cu cât aşteptările şi pregătirile noastre au fost mai mari.

Prinţul universului a făcut pregătirile cele mai minuţioase pentru a Se întâlni cu ai Săi. El S-a întrupat. Nu cunoaşte nimeni exact nivelul stresului unei întrupări. Cu siguranţă presupune renunţare şi dezbrăcare de sine în cel mai înalt sens al cuvântului. Fiul lui Dumnezeu a pus deoparte slava Tatălui şi a coborât până în valea lumii, ca să-i vadă pe ai Săi. Dar ai Săi nu L-au primit.

Deşi El le dăduse o mulţime de semne că vrea să vină să-i vadă, când chiar a venit, ei erau ocupaţi cu tot felul de lucruri de nimic şi nu au avut vreme să-L primească. Atunci El a început să Se intereseze de vecini şi de străini şi aceştia parcă L-au primit cu mai multă bucurie decât ai Săi. Până la urmă, neavând încotro. El le-a lăsat vecinilor şi străinilor darurile pe care le adusese cu Sine pentru ai Săi. Şi cum ei au insistat mult să nu-L primească şi chiar L-au alungat pe cruce să moară, El a trebuit să-Şi îndrepte preferinţele spre alţii, care erau binevoitori să-L primească. Până la urmă, i-a ales pe aceştia ca popor al Său şi a fost bucuros să ştie că şi ei L-au ales ca Domn.

Succesul la un pas de tine:

Lista privilegiaţilor este încă deschisă. Cine doreşte îl poate primi şi El va fi bucuros să te recunoască printre ai Săi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro