Hristos revine ca protector și răzbunător al copiilor Săi

Devoțional zilnice 13 decembrie 2018

Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? (Luca 18:7)

În această perioadă, când o mare lumină străluceşte din Cuvântul lui Dumnezeu, făcând ca tainele întunericului să fie clare ca ziua, este timpul milei, al speranţei, al bucuriei şi al asigurării pentru toţi aceia care vor beneficia de acestea, pentru aceia care îşi vor deschide mintea şi inima în faţa razelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. (…)

În toate colţurile lumii sunt cercetători sârguincioşi ai cuvântului profeţiei, care obţin tot mai multă lumină din cercetarea Scripturilor. Acest lucru este adevărat pentru toate naţiunile, toate neamurile, pentru toţi oamenii. Aceştia vor veni din cele mai mari rătăciri şi vor lua locul acelora care au avut ocazii şi privilegii, dar nu le-au preţuit. (…) Noi facem acum alegerea şi în curând se va face deosebirea între cei ce îi servesc lui Dumnezeu şi cei ce nu-l servesc. (…)

Din timp în timp, Domnul Şi-a făcut cunoscut felul Său de a lucra. (…) Şi, când a venit o criză, El S-a descoperit pe Sine şi S-a opus lucrărilor şi planurilor lui Satana. El a îngăduit adesea ca naţiuni, familii şi persoane să ajungă în criză, pentru ca intervenţia Sa să poată fi reţinută, marcată. Apoi, El lasă să se facă cunoscut că există un Dumnezeu în Israel care îşi va susţine şi reabilita poporul.

Când sfidarea Legii lui Iehova va fi aproape universală, când poporul Său va fi apăsat de necazuri din partea semenilor lor, Dumnezeu va interveni. Rugăciunile arzătoare ale poporului Său vor primi răspuns, căci Lui îi place ca poporul Lui să-L caute cu toată inima şi să depindă de El ca Eliberator al lui. El va fi căutat ca să facă aceste lucruri pentru poporul Său. (…) Făgăduinţa este că Dumnezeu„va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El”. (General Conference Bulletin, 1 ianuarie 1900)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro