Hușai – consiliere și providență

Devoțional zilnic 18 mai 2019

Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai Architul este mai bun decât sfatul lui Ahitofel.” Dar Domnul hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom. 2 Samuel 17:14

Argumentele folosite de Huşai li s-au părut oamenilor mai convingătoare decât cele ale lui Ahitofel. În realitate, varianta lui Ahitofel era net superioară, dacă se lua în calcul interesul lui Absalom. Dar se pare că Dumnezeu nu era de partea lui Absalom, ci împotriva sa, aşa că opinia publică a jucat rolul de reglare naturală a lucrurilor.

În acest pasaj biblic se vede foarte lămurit că inteligenţa şi puterea umană sunt un factor secund în făurirea istoriei. Dumnezeu foloseşte puterea de pătrundere şi capacitatea de plănuire a omului pentru a dirija mersul lucrurilor după un plan care scapă adesea minţii omeneşti.

Soarta războiului lui Absalom împotriva tatălui său, David, a fost hotărâtă în acest moment strategic, în care sfatul lui Ahitofel a fost respins în favoarea variantei prezentate de Huşai. Dumnezeu a folosit forţa de convingere a acestuia din urmă pentru a face lucrurile să meargă pe un făgaş potrivnic lui Absalom şi prielnic lui David.

Pocăinţa lui David începuse deja să lucreze în favoarea sa şi a oamenilor săi. Aşteptarea lui ca Dumnezeu să intervină în a redresa lucrurile a fost onorată în scurt timp. Dar departe ca David să se poată bucura de victoria pe care Dumnezeu o lucra pentru el, pierderea lui Absalom era un lucru pe care împăratul nu şi-l dorea, dar pe care nu mai putea să-l evite. Avea şi Absalom plăţi de făcut în urma păcatelor sale, şi Dumnezeu îşi urma neabătut drumul procedeelor Sale greu de înţeles.

Succesul la un pas de tine:

Cum crezi că poţi distinge drumul lui Dumnezeu pentru tine, printre atâtea interacţiuni omeneştii Când nu ştii cum este mai bine, aşteaptă să se lămurească lucrurile. Nu acţiona la întâmplare!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro