Iacov – dragostea și trecerea timpului

Devoțional zilnice 23 ianuarie 2019

Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela, şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. Geneza 29:20

Atât de încet trec minutele când trebuie să înceapă ceva frumos şi interesant! Cât de aşteptat este gongul care face să se ridice cortina! Parcă timpul a înţepenit şi trebuie să-l urnească cineva din loc.

Când intrăm în vacanţă, ne-am dori să se oprească timpul sau să se deruleze cu încetinitorul. Şi cât de repede zboară când vrei să te bucuri de el!

Este curios că cei şapte ani de aşteptare ai lui Iacov, înainte să o primească pe Rahela de soţie, i s-au părut aşa de puţini. Lucra şi slujea cu atâta pasiune; era aşa de concentrat asupra treburilor sale, încât nici nu avea răgaz să se gândească la trecerea timpului. Având o motivaţie puternică, percepţia timpului era cu totul alta.

Din punctul de vedere al fizicii clasice, timpul trece cu măsuri egale. Din punctul de vedere al fizicii postmoderne, timpul nu mai curge uniform şi constant. Din punctul de vedere al sufletului, lucrurile sunt şi mai relative: a avea sau a nu avea timp este, în ultimă instanţă, o chestiune de suflet, şi nu de aritmetică. O socoteală incorectă din perspectiva sufletului duce la pierderi serioase de timp.

Succesul la un pas de tine:

Sufletul are nevoie şi de urgenţă, şi de relaxare. Avem nevoie şi de momente intensive, şi de clipe de refacere. Foarfecă este în mâna noastră. Putem tăia bucăţi mai scurte sau mai lungi, după dorinţă. Cel mai bine este să tăiem cu mintea bucăţile pentru suflet şi cu sufletul, bucăţile pentru minte. Ne vom găsi echilibrul şi liniştea de care avem nevoie.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro