Iacov – lupta cu Dumnezeu

Devoțional zilnice 25 ianuarie 2019

Apoi a zis; „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Geneza 32:28

De multă vreme Dumnezeu dorea să cuprindă întreaga inimă a lui Iacov. dar el continua să opună rezistenţă cu o anumită parte a sufletului său. Este adevărat că el era suficient de spiritual pentru a înţelege corect soliile lui Dumnezeu pentru el, dar lucrul acesta nu însemna o consacrare totală. Asemenea unei cetăţi asediate, el mai păstra încă porţiuni de teren în care accesul lui Dumnezeu nu era permis. Dumnezeu nu dorea să intre cu forţa acolo unde prezenţa Sa nu era dorită şi acceptată.

Iacov era disperat şi frământat de evenimentele care se pregăteau pentru dimineaţa următoare. Atunci Dumnezeu S-a apropiat de el. În confuzia şi disperarea care Se adunaseră asupra sufletului său, Iacov a crezut că Cel ce se apropie este un vrăjmaş. Întrucât se pregătea pentru o confruntare, reacţiile sale erau orientate spre apărare şi rezistenţă.

Rezistenţa faţă de Dumnezeu nu este o metodă prea bună de protecţie. Cu cât suntem mai vulnerabili faţă de Dumnezeu, cu atât suntem mai bine apăraţi faţă de adevăraţii vrăjmaşi. Numai atunci când îi facem primirea lui Dumnezeu în cetatea inimii noastre. El ne face de necucerit.

Dimineaţa, un bărbat şchiopăta din şold, dar era un mare biruitor în marea luptă. El era cu totul de partea lui Dumnezeu şi Dumnezeu era cu totul de partea lui. Până şi numele său cel nou dădea dovadă despre acest lucru. Ceea ce a urmat nu a fost decât consecinţa directă a capitulării fără rezerve a lui Iacov în faţa lui Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Care sunt locurile în care Dumnezeu nu are încă acces în viaţa ta? Fii conştient că El continuă să asedieze cu dragoste inima ta, pentru a fi întreagă numai a Lui. Abia atunci vei deveni o persoană invulnerabilă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro