În comuniunea cu Dumnezeu

Devoțional zilnice 10 mai 2018

După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur, la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo. (Matei 14:23)

Puterea lui Hristos stătea în rugăciune. (…) Se retrăgea în dumbrăvi sau în munţi, iar lumea şi orice altceva rămânea departe. Era singur cu Tatăl Său. Cu ardoare, îşi revărsa cererile şi îşi încorda toată puterea sufletului Său pentru a prinde mâna Celui Infinit. Când încercări noi şi mari I se iveau înainte, pleca pe furiş în singurătatea munţilor şi petrecea întreaga noapte în rugăciune către Tatăl Său ceresc.

Întrucât Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile, dacă Îi imităm exemplul înălţând rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu ca, în numele Aceluia care niciodată nu a cedat în faţa ispitelor lui Satana, să putem avea tăria de a rezista şiretlicurilor vicleanului vrăjmaş, nici noi nu vom fi învinşi de el. (Youth’s Instructor, 1 aprilie 1873)

În mijlocul pericolelor acestor zile din urmă, singura siguranţă a tinerilor stă în veghere şi rugăciune continuă. Tânărul care îşi găseşte bucuria în citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în ceasul rugăciunii va fi mereu împrospătat de apele Izvorului vieţii. Va atinge un nivel de excelenţă morală şi un orizont de gândire pe care ceilalţi nu-l pot concepe. Comuniunea cu Dumnezeu favorizează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţiile clare cu privire la adevăr şi ţintele înalte. Cei ce se leagă astfel de Dumnezeu sunt recunoscuţi de El ca fiii şi fiicele Lui. Ei tind în permanenţă tot mai sus, formându-şi concepţii clare despre Dumnezeu şi despre veşnicie, până când Domnul îi face canale de lumină şi înţelepciune către lume. (…) Puterea obţinută prin rugăciunea către Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle noastre zilnice. (Youth’s Instructor, 18 august 1898)

În rugăciune este o putere extraordinară. Marele nostru adversar caută în permanenţă să ţină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. O rugăciune înălţată către Cer de cel mai umil dintre sfinţi este mai de temut pentru Satana decât decretele cabinetelor sau ordinele regilor. (Signs of the Times, 27 octombrie 1881)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro