În dezvoltarea fizică

Devoțional zilnice 14 mai 2018

Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. (Luca 2:40)

Constituţia fizică a lui Isus şi dezvoltarea Sa spirituală ne sunt prezentate în aceste cuvinte: „Iar Pruncul creştea şi se întărea.” În copilărie şi tinereţe, trebuie acordată atenţie dezvoltării fizice. Părinţii trebuie să-şi instruiască atât de bine copiii în formarea de obiceiuri bune în ce priveşte mâncatul, băutul, îmbrăcămintea şi exerciţiul fizic, încât să fie puse bazele unei sănătăţi de fier pentru restul vieţii. Organismul fizic trebuie îngrijit în mod deosebit pentru ca puterile trupului să nu se pipernicească, ci să se dezvolte la întreaga lor capacitate. Acest lucru îi pune pe copii şi pe tineri Intr-o poziţie favorabilă, astfel încât, dacă adăugăm constituţiei fizice robuste şi o educaţie religioasă adecvată, ei să poată, asemenea lui Hristos, să crească puternici în spirit.

Mulţi pretind că, pentru păstrarea sănătăţii fizice, este necesar să-şi permită distracţii egoiste. Este adevărat că, pentru ca trupul să se dezvolte optim, pentru ca mintea şi corpul să fie înviorate şi revigorate, este necesară o schimbare de activitate; dar acest obiectiv nu se realizează complăcându-ne în distracţii prosteşti şi neglijând astfel îndatoririle zilnice pe care tinerii ar trebui să le îndeplinească. Mintea şi mâinile active ale tinerilor trebuie să fie folosite, dar dacă nu sunt îndreptate spre sarcini utile, care să-i ajute să ajungă o binecuvântare pentru ceilalţi, atunci ele vor fi folosite în lucruri care le vor afecta negativ atât corpul, cât şi mintea. (Youth’s Instructor, 27 iulie 1893)

Muncind, în copilărie şi tinereţe, Isus Şi-a dezvoltat mintea şi corpul. El nu Şi-a folosit puterile fizice cu nepăsare, ci în aşa fel încât ele să rămână sănătoase, ca să poată face cea mai bună lucrare în orice domeniu. (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 72)

Viaţa Sa de simplitate naturală a favorizat dezvoltarea unei constituţii fizice robuste şi a unui caracter ferm, neîntinat. (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873)

Atât fizic, cât şi spiritual, El a fost un exemplu a ceea ce a intenţionat Dumnezeu să fie oamenii prin ascultare de legile Sale. (Hristos, Lumina Iumii/Viaţa lui Iisus, p. 50-51)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro