În gradină

Devoțional zilnice 13 octombrie 2018

În anul 1912 în dorința de a scrie un imn care să aibe un ton frumos, să fie plin de gingășie, să dea speranță celor fără speranță, și odihnă celor obosiți… Dr. Adam Giebel a cerut lui Austin Miles să scrie un astfel de imn.
Povestind despre imn Miles spunea: “într-o zi de martie din 1912, stăteam singur într-o cameră întunecată în care aveam echipamentul meu fotografic, și orga. Am luat Biblia în mână, care s-a deschis la capitolul meu preferat, Ioan 20. Întâlnirea dintre Isus și Maria nu iși pierdea farmecul niciodată. M-am transformat în spectatorul tăcut din fața scenei mișcătoare când Maria se pleacă înaintea lui Isus și strigă Rabunii.

Mâinile-mi se odihneau pe Biblie în timp ce eu priveam pierdut spre unul din pereți. Odată cu lăsarea întunericului, mi se părea că stau în fața unei grădini, privind o potecă șerpuită străjuită de măslini. O femeie în alb, cu ochii plânși. Era Maria. A ajuns la mormânt, a privit și a plecat. Și Ioan și Petru. Maria s-a întors, și plângea. Întorcându-se l-a văzut pe Isus, și-a întins brațele și plecându-se a strigat Rabuni. M-am trezit cu imaginea vie în minte, și am scris imnul. Împreună cu imnul “L-am văzut pe Isus”, a devenit un imn preferat la evanghelizări.
Mai jos am atașat una din interpretările mele preferate cât și versurile imnului adaptate de Voichița Cazan

1. Eu vin zi de zi la Isus,
În grădina inimii mele,
Și cu dulci șoptiri,
Stropi de fericiri
Cărarea Tu mi-o luminiezi

Refren:
Te aștept Isus, te aștept cu dor
Pas cu pas ne condu la izvor
În al zilei greu fi cu noi mereu,
Condu-ne prin harul Tău.

2. O, Doamne vorbește-mi duios
Despre jertfa Ta salvatoare
M-ai răscumpărat, din al meu păcat,
Murind pe lemn crucificat.

3. Pe veci să rămân cu Isus
E dorința inimii mele,
În cerești grădini lângă heruvimi
Nedespărțiți să locuim.

Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro