Deși incendiile de vegetaţie sunt ceva obișnuit în Siberia, cele de anul acesta sunt cele mai sălbatice din istoria cunoscută, spun activiștii de mediu din Rusia: au mistuit deja o suprafaţă de dimensiunea Belgiei, o sută de orașe și sate sunt sufocate de fum, iar emisiile de dioxid de carbon sunt comparabile cu cele emise de 36 de milioane de mașini într-un an. Și veștile rele nu se opresc aici.
Președintele Putin a ordonat miercuri armatei să intervină pentru stingerea incendiilor imense care au izbucnit de mai multe săptămâni în Siberia, fiind trimise imediat 10 avioane și 10 elicoptere în Krasnoiarsk, una dintre cele mai afectate regiuni. Amploarea incendiilor este excepţională anul acesta – în timp ce autorităţile au anunţat că ar fi ars peste 4 milioane de hectare, organizaţia Greenpeace vorbește despre „o catastrofă ecologică” și de mai mult de 12 milioane de hectare pârjolite de foc.
Joia trecută, Serviciul de Protecţie Forestieră Aeriană (Avialesokhrana) a declarat că 2.850 de pompieri și 21 de avioane lucrează la stingerea focului pe o suprafaţă de 450 de mile pătrate, ceva sub 4% din totalul suprafeţei măcinate de incendii, dând asigurări că incendiile rămase „nu ameninţă așezările umane sau facilităţile economice”.
Reacţia autorităţilor a venit cu întârziere, după ce organizaţiile de mediu au tras semnale de alarmă în privinţa pericolului reprezentat de incendii, inclusiv pentru accelerarea topirii gheţarilor din zona arctică. „Costurile proiectate pentru eliminarea focului depășesc daunele care pot fi cauzate de el”, a fost justificarea oferită iniţial de Serviciul de Protecţie Forestieră Aeriană. În Irkuţk, Yakutia, regiunea Krasnoyarsk, precum și în două districte din regiunea Buryatia, a fost declarată stare de urgenţă, după ce un milion de oameni au semnat o petiţie în care cereau decretarea stării de urgenţă în întreaga Siberie.
Săptămâna trecută, președintele Putin a primit o ofertă de ajutor de la omologul său american. Liderul rus „și-a exprimat gratitudinea sinceră pentru această atitudine atentă şi pentru această propunere de ajutor şi de sprijin”, precizând că va cere ajutorul dacă va fi nevoie. Oferta lui Trump a reprezentat, din perspectiva liderului rus, un indiciu că „cele două ţări vor reuși să-și restabilească pe deplin relaţiile”.
Greenpeace Rusia estimează că focul emite la fel de mult dioxid de carbion precum 36 de milioane de mașini într-un an, în timp ce, potrivit estimărilor Serviciului de Supraveghere a Atmosferei Copernicus, incendiile din întreaga zonă arctică au emis în iulie tot atâta CO2 cât o face Columbia într-un an întreg.
„Începând din iunie, am observat un nivel fără precedent al incendiilor de vegetaţie în regiunea arctică. Doar în iunie, incendiile au emis 50 de megatone de dioxid de carbon în atmosferă, echivalentul emisiilor anuale ale Suediei”, a declarat recent Clare Nullis, un purtător de cuvânt al Organizaţiei Meteorologice Mondiale.
Incendiile din Siberia sunt vizibile din spaţiu, potrivit imaginilor obţinute prin sateliţi, care au fost difuzate de NASA.
Dincolo de distrugerea florei și faunei, de efectul de seră produs și de impactul asupra sănătăţii oamenilor, există un pericol chiar mai mare, deși nu imediat, al incendiului scăpat de sub control care mistuie Alaska.
„Rușii îi spun acestui loc «Poarta către iad», pentru că arată de parcă Pământul se scufundă și iese la lumină o lume din adâncuri. În această regiune, există temerea că o eroziune atât de rapidă ar putea distruge orașe întregi, cât de curând”, afirmă Fred Pleitgen, corespondent CNN. În Siberia, sub fundaţiile multor clădiri se află permafrostul, sol îngheţat de mii de ani, care începe să se dezgheţe din cauza creșterii temperaturii la nivel global. Aproximativ 1.500 de miliarde de tone de dioxid de carbon s-ar afla în permafrostul care începe să se topească, aproape dublu faţă de cantitatea din atmosferă, iar eliberarea acestuia ar avea un impact devastator asupra planetei.
„Ritmul procesului de topire crește. Punctul din care nu mai există întoarcere este aproape. Suntem într-o situaţie critică în ceea ce privește permafrostul”, declară Alexander Fedorov, de la Institutul pentru Permafrost, Irkuţk.