Înrădăcinați și întemeiați pe Hristos

Devoțional zilnice 9 ianuarie 2019

Cel neprihănit înverzește ca finicul. (Psalmii 92:12)

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit. (Psalmii 1:3)

Aceste texte descriu starea fericită a celor al căror suflet este înrădăcinat și întemeiat pe Hristos. Există însă întotdeauna pericolul de a fi mulțumit cu o lucrare superficială; există întotdeauna primejdia ca sufletele să nu fie ancorate în Dumnezeu, ci să fie mulțumite să fie purtate încoace și încolo, distracția preferată prin care Satana ispitește.

Ai început să vezi defectele din caracterul tău? Să nu te simți neputincios și descurajat. Privește la Domnul Isus, care îți cunoaște orice slăbiciune și Se îndură de toate neputințele tale… Nu este o rușine să ne mărturisim păcatele și să le părăsim. Rușinea va fi a acelora care își cunosc păcatele, dar continuă să le înfăptuiască, îndurerându-L astfel pe scumpul Mântuitor prin căile lor reprobabile. Conștientizarea greșelilor noastre ar trebui prețuită mai mult decât simțămintele de fericire; căci aceasta este dovada că Duhul lui Dumnezeu face eforturi mari în ceea ce ne privește și îngerii sunt de jur împrejurul nostru. (…)

În adevărată căință față de păcat, vino la piciorul crucii și lasă acolo poverile tale! Vino manifestând pocăință față de Dumnezeu, pentru că ai călcat Legea Sa, și dovedind credință în Domnul Isus Hristos, care îți va ierta păcatele și te va împăca cu Tatăl! Crede ce spune Dumnezeu, păstrează în inimă făgăduințele Sale! (…)

Gândește-te la călătorul obosit care înaintează cu greu prin nisipul fierbinte al deșertului, fără să aibă un adăpost care să-l protejeze de razele soarelui tropical. Rezerva sa de apă s-a epuizat și nu are nimic cu care să-și potolească setea. Limba i se umflă; se clatină ca un om beat. Vede cu ochii minții căminul său, pe prietenii săi, în timp ce e convins că va pieri în deșertul teribil. Deodată aude de la cei dinaintea lui un strigăt de bucurie. În depărtare se deslușește, prin pustia jalnică, nisipoasă, un finic verde și înflorit. (…)

Ca și finicul care își extrage seva din fântânile cu apă vie și este verde și înflorit în mijlocul deșertului, așa este creștinul care poate extrage rezerve bogate de har din fântâna iubirii lui Dumnezeu și poate călăuzi sufletele triste și tulburate, gata să piară în pustia păcatului, la acele ape din care să poată bea și să trăiască. – Signs of the Times, 26 iunie 1884

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro