Inspecția

Devoțional de seară 17 iulie 2019

Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. – 2 Corinteni 4:18

Deşi la şcoala mea trebuia să se facă inspecţia anuală cu un an înainte, totuşi nu s-a realizat această activitate. Directorul şi toţi profesorii ştiau că inspecţia era inevitabilă, dar nu ştiu cum nu reuşiseră să se pregătească la timp. Părea că am ignorat sfatul de a fi pregătiţi în orice moment. Apoi a venit avizul de inspecţie – doar cu două zile înainte ca să ajungă şi inspectorul. Am început o pregătire riguroasă.

Ne-am asigurat că toate obiectele cu grad crescut de periculozitate erau puse în loc sigur, pentru a nu răni pe nimeni, şi că toate deşeurile solide erau depozitate corespunzător. S-a făcut o curăţenie generală în jurul şcolii, în urma căreia campusul strălucea. Au fost vopsiţi pereţii, podeaua a fost spălată riguros, gazonul a fost tuns şi mica grădină de flori a fost curăţată de buruieni. În timp ce unii se îngrijeau de terenul din jurul şcolii şi de clădiri, administraţia trebuia să se asigure că toate documentele necesare erau la zi dacă urmau să ni le ceară. Pentru a primi autorizaţie de funcţionare, toate standardele stabilite trebuiau îndeplinite. Când a venit inspectorul în şcoală, am observat că nu rămăsese nimic nereparat sau nefăcut.

Atunci gândul meu s-a îndreptat înspre cer şi am început să meditez la relaţia mea personală cu Dumnezeu. Mi-am făcut o introspecţie şi m-am întrebat: Dacă în această dimineaţă Dumnezeu ar fi inspectorul, ce ar spune raportul dat de El despre mine? Am meditat la experienţa lui Noe şi la avertizările pe care le-a dat. În ciuda apelurilor sale repetate la pocăinţă şi pregătirea inimii, majoritatea poporului nu a reuşit să îşi facă „inspecţia”. Poate unii aşteptau să facă pregătirile în ultima clipă, dar Potopul i-a prins nepregătiţi. În linişte m-am dus în colţul clasei şi m-am rugat ca această experienţă să mă ajute să îmi schimb percepţia despre ce înseamnă a fi pregătit.

Doamne, ajută-mă astăzi pe mine, fiica Ta, să îndrept tot ce este negativ şi să înlătur tot gunoiul din viaţa mea. Ajută-mă să îmi pregătesc inima pentru marea inspecţie. Şi te rog, fie ca notele pe care le primesc să fie plăcute înaintea tronului Tău, unde îl voi vedea faţă în faţă pe Isus.


Rose Coleman

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro