Ioiachim

Devoțional zilnice 2 august 2018

Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Psalmii 119:11)

După moartea prematură a împăratului Iosia, trei dintre fiii săi s-au succedat la conducerea ţării: Ioahaz, Ioiachim şi Zedechia (2 Cronici 36), dar niciunul nu a călcat pe urmele tatălui lor în ce priveşte credincioşia faţă de Dumnezeu şi ataşamentul faţă de Sfintele Scripturi. Dintre cei trei, Ioiachim se distinge printr-o împotrivire totală faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Numit de la naştere Eliachim, acest fiu al lui Iosia a primit numele Ioiachim cu ocazia înscăunării lui de către faraonul Neco al Egiptului (2 Cronici 36:4). Deşi numele său amintea de faptul că „Domnul întăreşte”, Ioiachim nu s-a bazat pe Domnul în viaţa lui, ci mai degrabă pe alţi oameni sau pe el însuşi. Cel mai important episod din viaţa acestui împărat se petrece în al patrulea an al domniei lui (Ieremia 36:1). Prorocul Ieremia, care activa ca mesager al lui Dumnezeu de mulţi ani, a primit în acel an pentru prima dată, din partea Domnului, porunca de a scrie mesajele într-o carte. Această primă ediţie a cărţii lui Ieremia a fost citită de scriitorul Baruc în auzul poporului, în Casa Domnului. Evenimentul nu a trecut neobservat de conducerea ţării, şi Baruc a mai citit o dată cartea, la solicitarea înalţilor demnitari ai împăratului. Împărţiţi în două tabere, pro şi contra mesajului din cartea lui Ieremia, înalţii demnitari au dat de ştire împăratului Ioiachim despre această carte. Pentru a treia oară în acea zi, cartea a început să fie citită şi în faţa împăratului Ioiachim. „După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului şi a aruncat-o în jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.” Trei dintre demnitarii lui, „Elnatan, Delaia şi Ghemaria, stăruiseră de împărat să nu ardă cartea, dar el nu i-a ascultat” (Ieremia 36:23-25). Pentru împotrivirea sa faţă de mesagerul Domnului şi faţă de cuvântul său scris, Ioiachim a plătit cu viaţa, murind prematur la 36 de ani, în timp ce era dus ca rob în Babilon.

Ieremia a scris o a doua ediţie a cărţii sale, care a rămas până în ziua de astăzi. Doamne, ajută-ne să primim cuvântul Tău, care rămâne în veac!

Florian Cîrnu, director economic, Institutul Teologic Adventist – Cernica

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro