Iosif – între instinct și conștiință

Devoțional zilnice 29 ianuarie 2019

Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Geneza 39:9

Ajuns în Egipt, Iosif a parcurs un pasaj extrem de dur al vieţii sale.

Dar asprimea drumului nu a făcut altceva decât să-i consolideze viaţa spirituală. El începuse de timpuriu să primească descoperiri de la Dumnezeu despre demersul vieţii sale şi s-a deprins să privească dincolo de cercul imediat al împrejurărilor şi poate chiar peste linia orizontului. Pentru Iosif, Dumnezeu era o realitate permanent prezentă, la care se raporta printr-o viaţă devoţională regulată şi semnificativă. Astfel, putea detecta rapid primejdiile sufletului şi putea să reacţioneze prompt.

Criza majoră a vieţii lui Iosif s-a ivit atunci când toate lucrurile păreau că merg bine şi din plin. Încercările şi ispitele nu ocolesc pe nimeni şi niciun loc nu este sigur în această privinţă. Vrăjmaşul sufletelor este activ peste tot şi îşi adaptează ispitele la orice situaţie.

Soţia lui Potifar era plictisită şi nemulţumită de opulenţa şi viaţa fără griji pe care i-o oferea condiţia sa socială. Cum probabil că soţul ei lipsea destul de des de acasă, iar cel mai puternic bărbat din preajmă era Iosif, imaginaţia ei a început să dezvolte un scenariu de divertisment care părea să o scoată din rutina zilnică. Nu ştim exact cât de mult se practica un asemenea obicei pe la casele mari din Egipt, dar pentru Iosif acest lucru era categoric inacceptabil. Nu complicaţiile grave, care ar fi rezultat dintr-o asemenea aventură galantă, l-au determinat să nu accepte propunerea licenţioasă a stăpânei sale posesive, ci credinţa sa în Dumnezeu. Între instinct şi conştiinţă, Iosif a ascultat neabătut de glasul lui Dumnezeu din sufletul său.

Succesul la un pas de tine:

Poţi distinge diferenţa dintre principii şi impulsurile personale. Fii vigilent şi ferm când este vorba de a evita un compromis!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro