Iosif – neprihănire și decență

Devoțional zilnic 9 iulie 2019

Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Matei 1:19

Alegând-o pe Maria ca purtătoare a tainei evlaviei, lui Dumnezeu nu-I era indiferent nici bărbatul care se afla în preajma ei. Logodnicul Măriei era un om neprihănit. Iosif era un om din clasa de jos, dar lucrul acesta nu-l împiedica să se dovedească a fi un fidel urmaş al lui Dumnezeu. Faptul de a trăi într-un centru renumit pentru decăderea şi înstrăinarea de Dumnezeu, cum era Nazaretul din Galileea, nu-l putea opri pe Iosif să fie un căutător zelos al voii divine şi un ascultător recunoscut al Legii lui Dumnezeu.

Dacă în vremea aceea un bărbat din Israel ar fi întâmpinat o situaţie asemănătoare cu a lui Iosif, care în timpul logodnei să afle că viitoarea lui soţie era deja însărcinată, ar fi fost dreptul lui să ceară cetăţii să-i apere onoarea, prin pedepsirea exemplară a unei astfel de fapte. Dar neprihă-nirea lui Iosif facea un pas mai departe şi, în dragostea lui pentru Maria şi în nobleţea caracterului său, nu a dorit să facă un caz public din încurcătura în care se afla. Aşa că el a plănuit să rupă logodna în mod tacit şi cu discreţia de rigoare, pentru a-i oferi Măriei şansa de a se face nevăzută, înainte ca oamenii să poată prinde de veste despre ce era vorba.

Acest plan i s-a părut lui Iosif cea mai bună soluţie pentru situaţia cu care se confrunta. Bineînţeles că el nu acceptase încă versiunea oferită de Maria, dar nici nu o putea crede pe iubita sa în stare de o legătură nelegiuită, chiar în cursul prieteniei şi logodnei lor. Ca un om neprihănit ce era, Iosif încerca să găsească o ieşire decentă din situaţia confuză în care se afla şi acţiona după cea mai bună lumină pe care o avea.

Succesul la un pas de tine:

Uneori ai dreptul să-ţi aperi onoarea prin acţiuni publice revendicative, dar experienţa ta creştină te poate conduce să găseşti o formulă mai nobilă. Nu-ţi va părea rău niciodată!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro