Lot – protecția străinilor

Devoțional zilnice 16 ianuarie 2019

Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat. Geneza 19:3

Ideea protejării celor vulnerabili şi lipsiţi de apărare nu este neapărat o descoperire modernă. Oamenii Bibliei o practicau fără să fie nevoie de condiţionări economice, sociale şi de presiuni politice. Lot avea în sânge deprinderea de a identifica prompt nevoia şi de a interveni eficient. El şi-a dat seama din primele momente că viaţa acestor străini este serios ameninţată de năravurile decăzute ale vecinilor săi. Atunci când a fost vorba de complicaţii şi neplăceri, Lot nu s-a dat înapoi de la sacrificii serioase pentru a-şi realiza misiunea umanitară în care se implicase cu toată fiinţa şi cu toate resursele sale.

Pentru mentalitatea noastră, este aproape incredibil gestul pe care Lot este gata să-l facă pentru a ieşi din criză. Astăzi nimeni nu ar fi dispus să pună în pericol integritatea fizică şi emoţională sau poate chiar viaţa propriilor copii, pentru a proteja nişte străini veniţi de nu ştiu unde. Dar Lot, şi nu numai el, este gata s-o facă. Pare să fie un fel de responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Este ca o parte a religiei sale.

Ideea unui Dumnezeu din care-şi trag obârşia toţi oamenii stă la baza conceptului creştin şi biblic de intervenţie în favoarea minorităţilor ameninţate şi a drepturilor lor călcate în picioare.

Pentru Dumnezeu, fiecare fiinţă este de o valoare inestimabilă. Un singur individ sau un mic grup de oameni este suficient de valoros pentru a merita efortul de ajutor şi protecţie.

Succesul la un pas de tine:

Cum îi priveşti pe cei care sunt ameninţaţi de pericole şi sunt lipsiţi de apărare? Adu-ţi aminte că şi ei sunt oameni şi poţi face ceva în apărarea lor!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro