Lupta fetiței

Devoțional zilnic 26 martie 2018

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” – Matei 25:40

Intenţiile bune sunt esenţiale, dar nu întotdeauna suficiente. În martie 1993, Kevin Carter a călătorit în Sudan, unde a făcut una dintre cele mai controversate fotografii din istoria fotojurnalismului. Titlul original al pozei era „Lupta fetiţei”, dar mai târziu a fost schimbat în „Vulturul şi fetiţa”. În apropiere de satul Ayod, Carter a găsit o fetiţă înfometată, ghemuită la pământ pentru a se odihni în drumul ei spre centrul de hrănire al Naţiunilor Unite, având în spate un vultur care o urmărea. Carter a aşteptat 20 de minute până când pasărea a fost suficient de aproape pentru a face o poză bună. A făcut câteva poze, a alungat pasărea şi apoi a plecat.

Fotografia a fost vândută la The New York Times, unde a apărut pentru prima dată în 26 martie 1993. Carter a câştigat premiul Pulitzer în 1994 pentru acea fotografie impresionantă, dar a fost criticat vehement pentru că nu a ajutat-o pe fetiţă. Din perspectivă profesională, el a fost corect, într-o vreme când fotojurnaliştilor li se spunea să nu atingă victimele foametei din teama de a nu răspândi bolile. Dar din perspectiva etică, el nu ar fi trebuit să rămână indiferent faţă de suferinţele acelei creaturi mici, chiar dacă ea primea deja ajutor. Criticile publicului şi propria lui conştiinţă tulburată l-au aruncat într-o depresie profundă. În 27 iulie 1995, la 33 de ani, el s-a sinucis.

Imaginează-ţi că Hristos s-ar comporta la fel de indiferent cu noi, ca păcătoşi! Ar trebui să medităm mai mult la scena judecăţii din Matei 25:31-46. Acolo Hristos vorbeşte despre două grupuri de oameni şi reacţiile lor total opuse faţă de nevoile oamenilor. Împăratul îi laudă pe cei de la dreapta: „Am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.” Iar celor din stânga Lui le va spune: „Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol; şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” În ambele ocazii, Isus considera că tot ceea ce li se făcea celor în nevoie, Lui i se făcea. Să răspândim dragostea lui Dumnezeu şi celor care au cea mai mare nevoie de ea!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro